1978 – Cadavrul lui Charlie Chaplin a fost furat din cimitirul din Cosier-sur-Vevey, Switzerland. A fost descoperit 11 săptămîni mai tîrziu pe malul lacului Geneva. (d. 1977)
În decembrie 1952, Charlie Chaplin se îmbarca în portul NY pe pachebotul Queen Elisabeth cu soția sa Oona și cei cinci copiii ai lor cu destinația Londra. Scopul declarat al călătoriei era să participe la premiera noului său film, ”Luminile rampei”. Întrucît în SUA filmul era boicotat de sălile de cinema din marile orașe, Chaplin a hotărît să lanseze filmul acasă. Era prima dată cînd opta pentru Londra. Avea motive serioase. De la o vreme atmosfera în jurul lui se schimbase. Aflase și că e pe lista neagră a FBI-ului și că JE Hoover îi făcea un dosar în care aduna detalii ale vieții lui private. Chaplin nu era ușă de biserică. Fusese tîrît în mai multe scandaluri. Se însurase de două ori cu minore gravide cu el și era amenințat cu pușcăria, ceea ce ar fi însemat sfîrșitul carierei lui. La mijlocul anilor 40 o anume Leti Grey i-a intentat un proces de paternitate și a cerut pensie alimentară. Cu amestecul vădit al FBI, Chaplin a pierdut procesul.
Da, era un devorator de femei. Gloria și averea atrăgeau femeile din lumea filmului ca mierea muștele. Viața lui privată era terenul ales de JE Hoover să dispute partida contra Charlie Chaplin. Fostele iubite și neveste au fost interogate de agenții FBI. Presa aștepta detalii ca să „informeze publicul”. Vina lui era că era detestat de John Edgar Hoover, cel mai puternic om din SUA. Libertinajul lui Chaplin îl deranja foarte tare pe aceasta, deși nu ar fi trebuit. John Edgar Hoover era homosexual, trăia cu adjunctul lui. Era și pasionat jucător la cursele de cai. Pe scurt, acesta era adversarul, aceasta era atmosfera în care evolua Charlie Chaplin la sfîrșitul anilor 40, începutul anilor 50.
Presa nu mai scria un cuvînt despre Charlie Chaplin și filmele lui. Sîntem în anii războiului rece, blocada Berlinului, războiul din Coreea etc. Senatorul Joe McCarthy ducea o campanie furibundă. Era o vînătoare de vrăjitoare întreținută de Comisia pentru cercetarea activităților antiamericane. Ținta era Hollywoodul, considerat un focar de infecție pentru lumea americană. Prea mulți evrei, prea mulți bolșevici, prea multe încălcări ale moralei puritane americane. Cei bănuiți de simpatii comuniste erau chemați la audieri publice ca să mărturisească. Apoi erau concediați. Li se lua dreptul de a munci în meseriile lor – scenariști, regizori, actori, producători. Chaplin se afla în capul listei acestei puternice Comisii. Nu s-a apropiat de el o vreme datorită popularității sale uriașe, dar lațul se strîngea. Telefoanele lui – la ordinul lui John Edgar Hoover – erau interceptate. Chaplin știa. Era filat, prietenii lui interogați.
Ce îl enerva pe seful FBI era libertatea de spirit a lui Chaplin, vederile sale de stînga, critica pe față a exceselor capitalismului – exprimate atît în spațiul public (interviuri, declarații), dar și în film (The Modern Times). Or, filmul era în acel timp cel mai puternic instrument de influențare a publicului american. Cu Chaplin niciodată nu erai sigur ce va spune sau ce va face. Nimeni nu îl putea controla. Ideea lui Hoover era să-l deporteze (cum cerea un raport FBI) sau să îl oblige să plece din țară definitiv. Chaplin nu ceruse cetățenie americană, gest considerat ostil față de „țara care îl primise în 1912, și unde făcuse avere” – se spunea în cercurile ostile lui. A fost chichița de care s-a folosit John Edgar Hoover. Cînd Chaplin a plecat la Londra a primit viză SUA numai pentru o singură călătorie dus – întors. În timpul călătoriei a primit de la Serviciul Emigrări o telegramă care îl anunța că nu i s-a aprobat viza de întoarcere.
Clou-ul acestei situații imposibile a fost Oona O’Neil, fiica dramaturgului american Eugene O`Neil (laureat al premiului Nobel pentru literatură 1938). Era noua soție a lui Charlie Chaplin, a patra. Ratase de fiecare dată, pentru că a ales prost. De data asta nimerise, chiar foarte bine. I-a spus unui bun prieten într-un acces de sinceritate: ”Nu am cunoscut niciodată dragostea adevărată pîna cînd nu am cunoscut această femeie”. Aparent nu aveau nici o șansă să fie fericiți împreună. Cînd s-au cunoscut, în 1942, după divorțul lui de Paulette Godard, avea 54 de ani, (n. 1889) ea 18 (n. 1925) Tatăl ei s-a opus categoric acestei căsătorii și cînd s-a produs, totuși (1943), a rupt legătura cu fiica lui. A fost o despărțire extrem de grea. Oona s-a aflat alături de soțul ei la bordul Queen Elisabeth, ceea ce a contat enorm pentru el, l-a ajutat să se decidă, să nu privească înapoi, unde nu îl așteptau decît resentimentele lui Hoover, convocarea în fața Comisiei de Cercetare a activităților antiamericane, umilința. Sprijinul ei a fost esențial pentru el. Știa că nu se vor mai întoarce. Plecau într-o aventură despre care nimeni nu știa cum se va termina. Aveau deja cinci copii. Chaplin străbate drumul înapoi, spre casă. În 1912 venise din Anglia în SUA și nu s-a mai întors. Acum se întîmpla invers, de la LA – prin NY – la Londra. Presa dă de știre că lui Chaplin i se retrăsese viza de întoarcere. Dă declarații, pare relaxat, dar știm azi din memorii că nu era. Era chiar foarte îngrijorat. Dar e cu Oona și copiii alături. Principala lui preocupare este ce se întîmpla cu familia lui.
Debarca la Londra la 23 septembrie. Presa grămadă. Flashuri, microfoane, întrebări multe despre situația lui. Se va întoarce în SUA? Va da statul american în judecată? Publicul îl iubește , dovada – îl primește cu entuziasm. Chaplin este englez, își amintesc destui. Presiunea de la Los Angeles, New York, Washington DC e departe. Dar nu chiar atît de departe. Telefoanele îi sînt ascultate la cererea FBI, iar MI 5 se supune. Este filat, etc. Nu era pentru el ceva nou. Dar măcar aici publicul este de partea lui. Nu se duce o campanie de presă, totuși nu se simte în siguranță. Își caută un loc unde să se așeze definitiv. Alege Elveția, țară neutră și liniștită. La 30 de kilometri de Lausanne, pe malul lacului Leman, la Vevey, cumpără un conac. Oona curajoasă se întoarce la LA să vîndă casa de acolo și să regleze chestiunile de bani cu avocații. Nu este cel mai simplu lucru, dar reușește. În 1954, după lungi proceduri și procese, toate filmele lui ajung la Vevey. La fel și bunurile rămase în 1952 la Los Angeles.
Viața în exil nu este simplă, chiar dacă ai destui bani și îți poți oferi un trai mai mult decît decent. Chaplin deține o avere considerabilă. Depărtarea de casă este grea. Dar mai ales pentru că este izolat de lumea filmului. Chaplin e scos din circuit. Nu mai face film. Agenții lui JE Hoover ajung pînă la Vevey cu concursul serviciilor speciale din Elveția, care îi pun telefonul sub ascultare. Asta din 1957, cînd iese filmul „Un rege la NY”, considerat ostil, niciodată proiectat în SUA pe durata vieții lui. Oona se ocupă atentă și iubitoare să aibă liniște și mai ales să fie fericit alături de copii. Prezența ei este decisivă pentru el. Cuplul lor trădează celor care îi vizitează o mare dragoste. Charlie Chaplin și-a găsit perechea, Oona este femeia vieții lui, cert. Cea care l-a salvat de fapt. L-a salvat pentru că l-a iubit. La Vevey au mai apărut încă trei copiii, în total sînt opt. Spre mirarea tuturor, cei doi formează un cuplu fericit. În 1943 nu le-a dat nimeni vreo șansă să reziste împreună.
La Vevey, treptat, Chaplin începe iar să lucreze. Compune muzică, scrie scenarii, visează să facă film. În 1957 regizează „Un rege la NY”. Zece ani mai tîrziu, în 1967, scrie și regizează „Contesa din Hong Kong”. În anii 70, filmele lui sînt proiectate din nou în cinematografele din toată lumea. Revine în actualitate. E la fel de popular ca înainte de război. Lumea nu l-a uitat. Sălile de cinema unde sînt afișate titlurile filmelor lui sînt pline. E perioada premiilor prestigioase. Cannes și Veneția. Dar evenimentul cel mai important se produce în 1972, la 20 de ani de cînd părăsise SUA. Este invitat la Los Angeles să primească premiul Oscar „pentru întreaga activitate”. Este o recunoaștere a meritelor lui incontestabile. S-a spus adesea că Chaplin a inventat cinematograful ca artă. Ezită, se gîndește serios să refuze invitația. Avea prea multe amintiri nevindecate. Dar Oona îl convinge că e bine să facă pace cu America, mai ales cu publicul de acolo. Cum a fost posibil totul? În 1972, John Edgar Hoover, încă șef al FBI, era prea bolnav, slăbise controlul. Casa Alba se gîndea serios să-l schimbe. Hoover era la curent. Hollywoodul a vrut să repare îndată drama pe care a provocat-o celui mai important om din istoria sa. La 2 aprilie, la ceremonie de decernare a Oscarurilor, aplauzele nu mai contenesc, lumea ovaționează minute în șir. Cînd ia cuvîntul, e în lacrimi. Nu a suportat cu inima ușoară spectacolul recunoașterii. După ceremonie îi spune Oonei: „Să plecăm mai repede de aici!”. La 2 mai, John Edgar Hoover, din 1927 sef al FBI, moare la reședința din Washington. A trăit să îl vadă pe detestatul Charlie Chaplin onorat cum se cuvine de lumea filmului american. Era o sfidare la adresa lui. Nu i-a convenit deloc.
Charlie Chaplin s-a stins de Crăciun în 1977, cinci ani mai tîrziu, la Vevey. Dumnezeu l-a iubit și l-a luat la El în somn… Casa era plină de copii și nepoți, Oona alături. La un moment dat a cerut să se retragă în dormitor. Imaginea lui urcînd scările este ultima. Unul dintre copii a spus mai tîrziu că a fost prima data cînd au văzut-o pe mama lor plîngînd… Oona s-a stins la 27 septembrie 1991.
Fragment din „Repertoarul amorului” volumul 2, apărut în toamna lui 2020 la editura Hypeliteratura. Comandați la libris.ro, elefant.ro, Emag.ro, carturesti.ro, etc. De asemenea în librăriile Cărturești, Humanitas și Librarium.
Stelian Tănase
