Politica la scara blocului
Pe măsură ce îmbătrînesc unii oameni devin mai buni, mai blînzi, văzînd lumea prin filtrul acela colorat al bunicilor care le fac nepoților toate hatîrurile și le iartă toate ștrengăriile specifice tinereții. Pe alții, apropierea fiziologică a capitolului final al existenței îi înrăiește, le scoate la iveală frustrările, le înlătură barierele care i-au împiedicat de-a lungul vieții să își arate adevărata natură și devin rezervoare de venin și ură, răi, cîrcotași, bîrfitori, răzbunători, veșnic nemulțumiți de prestațiile altora. Acestor persoane nu numai că totul le pute, își romanțează întreaga existență, ștergînd convenabil toate părțile negre și gri, ajungînd să spună pe la cozi, în fața blocului sau tuturor celor care fac greșeala să îi asculte: „Eu numai bine am făcut tuturor la viața mea și uite acum de ce am parte…”.
Știu că mica mea digresiune v-a dus cu gîndul la exemple palpabile de persoane care se potrivesc foarte bine acestor tipare și cred că locul cel mai bun unde am putea găsi aceste exemple este scara blocului. Nu, nu scara blocului de acum, unde în clădirile noi vecinii pot trăi și cîteva decenii fără măcar să își cunoască numele, ci acea comunitate care exista înainte de 1989, unde hoarde de copii de toate vîrstele, cu program școlar de dimineață sau de după amiază, cu cheia la gît, locuiau prin rotație unii în casele altora, mîncau și își făceau temele pe unde apucau, iar în rest aveau o singură preocupare: joaca! Inefabil și inerent, această gloată colorată și gălăgioasă intra în conflict cu cealaltă categorie de oameni cu mult timp la dispoziție: pensionarii și casnicele.
La mine în cartier erau cunoscuți cei care, în loc să meargă la o partidă de șah în parc sau să croșeteze mileurile pe care trebuiau să troneze balerina, cățelul sau peștele de sticlă, începeau un război pe care nu aveau să îl cîștige niciodată. Ne turnau zoaie în cap de la geamuri, ne alungau, ne boscorodeau, ne blestemau, ne amenințau și uneori, spre exasperarea părinților, care numai de asta nu aveau chef, mai veneau și pe la uși cu o listă detaliată de doleanțe și revendicări.
De pe scara mea mi-au rămas în minte în mod special două persoane. Prima, o casnică semianalfabetă, certăreață și iscoditoare, care din lipsă cronică de ocupație cînd auzea pași pe scara deschidea ușa prefăcîndu-se ba că își netezește țolul de pe prag, ba că verifică dacă nu cumva a rămas deschisă ușa de la uscătorul în care își ținea comorile (care nu avea cum să fie deschisă pentru că atunci cînd o verifica trăgea de trei ori cu putere de ea, de a rămas de cîteva ori cu clanța în mîna..), ba pur și simplu uitîndu-se prin ușa întredeschisă, veninoasă și tîmpă, la cei ce urcau scările, scanîndu-le pungile și sacoșele cu care urcau în casă. A doua persoană era o bătrînică tăcută, care mă pîndea cînd veneam de la școală, pentru ca atunci cînd treceam tîrîindu-mi picioarele prin fața ușii ei să deschidă ca să îmi intindă, fără nici un cuvînt, o punguță cu o felie de cozonac, o plăcintă sau cîteva gogoși ce încă mai erau calde. Într-o zi, pe ușa blocului a apărut un anunț cu chenar negru, pe scară a mirosit apoi mult mai rar a plăcinte, iar de atunci singura ușă care se deschide fără ca nimeni să bată e doar cea a vecinei care are exact aceleași apucături ca acum patru decenii, doar că de un an îl divinizează pe patriotul cu izmene roșii.
Nu doar timpul amplu pe care îl am la dispoziție datorită faptului că s-a încheiat sezonul zacuștelor, compoturilor, murăturilor și a vinului m-a făcut să mă gîndesc la comparația demografică a politicii românești cu o scară de bloc, ci și publicarea unui sondaj vizavi de intențiile de vot ale românilor au făcut posibilă cristalizarea unei concluzii: Da, și partidele se nasc, se maturizează, și, cu ceva noroc, îmbătrînesc, se cocîrjează, se chircesc și dispar. Cele fără noroc părăsesc scara blocului politic în urma unor morți subite sau mutări intempestive într-un colț irelevant al notorietății publice, la vîrste fragede sau la maturitate, fără a mai ajunge să le putem studia comportamentul la senectute.
Potrivit datelor publicate de sondajul INSCOP, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, 34% dintre persoanele sub 30 de ani ar vota AUR, 16% SENS, 14% USR, 13% PNL, 9% PSD, 5% POT, 3% UDMR, iar 3% SOS România. 3% dintre tineri ar opta pentru alt partid. La categoria de vîrstă 30-44 de ani AUR are jumătate din voturi, USR conduce restul plutonului cu 18 %, iar PSD are un neverosimil 8 %, procent care se mărește odată cu media de vîrstă a participanților la sondaj, ajungînd la aproape 40 % la categoria 60+. Acel rezultat de 40% al PSD din 2016 pare ceva imemorial, iar șansa de a fi repetat este, și teoretic, și practic, nulă.
Las sociologilor concluziile savante ce se pot trage din aceste cifre extrem de suculente și revin la scara blocului, unde Ilie este vecinul sărit puțin de 50 de ani, absolvent de liceu industrial comunist, ce s-a lăsat de școală în anii 90 ca să facă bișniță la turci și la poloni, iar cu banii adunați în doi ani și-a luat un BMW pe care l-a proptit în mai puțin de 3 luni într-un pom. Emigrat cu succes „pe Anglea” unde împarte un apartament cu alți 5 români se întoarce vara la apartamentul părinților, pentru o cură de sarmale, mici și bere, conducînd un bolid împrumutat, cu volan pe dreapta, purtîndu-și cu mîndrie peste maieul strîmt o cruce din aur masiv. Bineînțeles, claxonează isteric și vociferează în Romgleză cînd cineva îi ocupă locul neplătit de parcare, ca să iasă cartierul la geam și să îi admire succesul în viață.
O mai avem pe doamna Nela de la 3, fosta vînzătoare, apoi patroană de aprozar, privatizat prin metoda MEBO, o doamnă fanată, căsătorită la 40 de ani cu Demetriade, fiu de intelectuali, profesor de logică la un liceu agricol. De atunci, în semn de respect pentru noua-i demnitate dobîndită prin (mez)alianță, fetele de la aprozar o strigă respectuos: „Doamna profesoară!”. La Congresul bilunar al doamnelor din bloc, doamna Nela, la o cafea la filtru și fursecuri fine din Ucraina, a declarat că nu ar refuza o aventură cu vecinul Ilie, care a atins-o cu palma peste coapsă vara trecută, pentru că anii trec, iar Demetriade nu o mai face să se simtă femeie.
Băiatul doamnei Neamțu, de la 3, la 20 de ani a plecat să facă filosofie la Amsterdam, iar după facultate s-a întors acasă erudit și mofluz. Noroc de maică-sa, care e amică bună cu tanti Nela, care știe să deschidă toate ușile orașului și a aranjat să fie angajat inspector la Spații verzi, în Primărie. Milica de la parter, care s-a îngrășat pentru că are probleme cu glanda, zice ea, dar nu renunță la ligheanul de gogoși cu gem, are probleme cu tensiunea și diabetul și-și așteaptă zilnic un prinț care va veni de la Răsărit, pe un cal alb, cum i-a zis odată o ghicitoare în tîrg la Verești. Fata domnului Giosan, fost milițian, care se pregătește de 7 ani pentru Medicină, a cunoscut la pregătire în Iași un pakistanez drăguț de care e îndrăgostită lulea și are planuri să îi cunoască cît de curînd familia.
A, uitam ! Mai este și Nicu Verdeș, vecinul de ușă al familiei Neamțu, care anul acesta dă bacalaureatul, olimpic internațional la oratorie în Limba Engleză, care dezbate aprins cu colegii justețea tezelor din Capitalul lui Marx și este singurul om din bloc care își sortează conștiincios gunoiul, iar apoi îl aruncă în tomberoanele potrivite. Nicu are o formă ușoară de Asperger. Lui Nicu îi plac foarte mult tomberoanele multicolore pentru 8 feluri diferite de deșeuri puse la dispoziție de către Primărie. Nicu e sigur că într-o zi va deveni primar.
În blocul meu, în spatele fiecărei uși închise oameni cu aspirații și griji diferite țes vise și împletesc planuri, cu fire de imaginație și andrele de speranță. Poate că unele dintre aceste planuri, morale sau nu, juste sau nu, se vor împlini. Poate că nu. Nu am de unde să știu.
Însă ceea ce știu sigur este că nimeni nu își va mai deschide ușa apartamentului cu gîndul de a împărți cu cineva bucuria unei felii de cozonac proaspăt.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
