Maratonul ipocriziei
În acest context de hărmălaie politică, generat de polarizarea extremă a societății ce s-a împărțit în autodenumiții proeuropeni și suveraniști sau între globaliști și putiniști, dacă e să ne luăm după etichetele puse atunci cînd se aruncă zoaiele în curtea adversarilor, anunțul Guvernului privind votul bugetului mi-a adus aminte de efervescența și emoțiile votului pe Legea Bugetului din 2021. Fiind pe atunci parlamentar al coaliției de guvernare am fost avertizat de către veteranii partidului că votul pe buget e un fel de probă de foc, iar subțirimea majorității parlamentare face prezența fiecăruia să fie crucială. Pe atunci, grupul USR număra 80 de parlamentari, urmînd a se subția semnificativ pînă la sfîrșitul legislaturii. Precum un soldat credincios în solda partidului, m-am baricadat în casă, m-am vaccinat reglementar și am așteptat săptămîna cea mare a votului pentru buget. Nefiind versat în arena politică, îmi închipuiam că bugetul, fiind legea care influențează cel mai mult societatea, în toate aspectele ei, este un efort transpartinic de balansare a cheltuielilor și a veniturilor unui stat, de continuare a proiectelor în derulare, așa cum, teoretic, și scopul partidelor politice este binele comun al locuitorilor.
În fapt, însă, bugetul este eclozat în mod unilateral de către coaliția care guvernează, fiind folosit efectiv ca o bîtă ciobănească la adresa adversarilor politici și ca o pușculiță generoasă pentru performerii care au adus voturi în campania proaspăt încheiată. Cutumiar, precum balenele ucigașe, care, la sfîrșitul ospățului eliberează o focă și o aduc la mal, Puterea aproba cîteva amendamente și pentru Opoziție, pentru a mima generozitatea, grija față de popor și deschiderea către colaborarea transpartinică. Însă, atunci, cînd se îngîna Iarna cu Primăvara, la început de Martie, cutuma a fost ruptă de către coaliția de la putere, iar bugetul a fost aprobat fără nici un fel de amendamente admise. Toate propunerile Opoziției au fost tocate de către mașina de vot, motivînd această decizie prin dezmățul bugetar electoral al fostei guvernări. În plus, adversitatea politică era și atunci la cote destul de ridicate, în spațiul public zburînd foarte jos plăcuțe de înmatriculare nordice și vorbele unor politicieni de operetă care cereau ferecarea ușilor pentru adversarii politici și cele ale primului turist al țării care se războia cu Pee See Dee.
Votul în sine a fost un maraton întins pe durata a doua zile, întrerupt la ora 2 noaptea pentru a fi reluat a doua zi. Atunci eram fascinat de exercițiul acela democratic, dar acum, privind în urmă fără mînie, dar cu obiectivitate, votul bugetelor din perioada în care am fost parlamentar a fost, de fapt, un maraton al ipocriziei. Dincolo de folosirea banilor publici ca pe un sistem electoral pavlovian de pedeapsă-recompensă pentru primari și președinți de consilii județene, avalanșa de amendamente propuse de către Opoziție are doar un scop pur comunicațional. Aleșii vor face postări pe rețelele sociale și vor da interviuri sforăitoare în care vor înfiera cu mînie parlamentară Puterea care nu a vrut să aloce fondurile propuse de ei pentru binele și propășirea județului. Îmi amintesc că atunci parlamentarii județului, precum și cei din toată țara, dealtfel, și-au amintit de toate nevoile tuturor UAT-urilor, propunînd cu frenezie fonduri pentru școli, dispensare, poduri, rețele de canalizare, grădinițe, creșe, de parcă țara fusese condusă de niște forțe oculte, împilatoare, care ne-au ținut în întuneric și sărăcie. Aceasta ipocrizie revoltătoare a celor care și-au amintit de nevoile poporului exact atunci cînd au descălecat de pe calul guvernamental avea să fie relevată în întreaga ei splendoare pînă la sfîrșitul aceluiași an. Atunci, fratele mai mare din coaliție, prin de atunci dispărutul Florin Cîțu, a aplicat mai multe scatoalce fratelui mai mic, destituind miniștrii USR. Și exact ca într-o poveste de familie, frațiorul cel mic a scos brișca și a spart cauciucurile coaliției, dîndu-i posibilitatea chiriașului de la Cotroceni să forjeze alianța de guvernare cu partidul pe care îl renega cu cîteva luni înainte.
Pînă la sfîrșitul anului 2021, membrii Opoziției, care în Martie declaraseră îndurerați că Puterea a instituit dictatura bugetară, au revenit la guvernare și, ce să vezi, pe 23 Decembrie 2021 a fost votată Legea Bugetului pentru 2022. Trecuți acum din poziția de rotițe ale mașinii de respins amendamente în barca strîmtă a opoziției ni s-a cerut să facem noi amendamente la buget, pentru binele și propășirea celor care ne-au trimis în Parlament. Printre amendamentele concepute de mine am strecurat cu copy-paste și vreo 10 amendamente propuse în Martie de fosta Opoziție. Unul dintre ele l-am citit chiar de la tribuna Parlamentului și, la final, mi-am asumat plagiatul în vederea administrării acelui test de ipocrizie. În afara aplauzelor colegilor și cîteva zîmbete vulpești ale reprezentanților Puterii rezultatul a fost cel scontat. Amendamentele USR au fost respinse ”in corpore”, eu am făcut o declarație politică și oamenii au rămas tot fără poduri, grădinițe, dispensare…
Maratonul ipocriziei a continuat și în 2025.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
