Pe 6 septembrie, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Oleksandr Bankov, era primit cu braţele deschise de prefecta de Suceava, Mirela Adomnicăi, şi de vicepreşedintele Consiliului Judeţean Viorel Seredenciuc. Domnul ambasador a spus că un singur punct de trecere a frontierei în judeţul Suceava este prea puţin, că trebuie de introdus un tren pe relaţia Cernăuţi – Suceava şi că e necesar să existe o mai bună colaborare între Ucraina şi Suceava în mai multe domenii. Tot pe 6 septembrie, aflat la un forum economic în Polonia, preşedintele Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, transmitea că a avut o întîlnire cu o delegaţie de la Cernăuţi şi că trebuie să ne dăm şi peste cap pentru ca trenul Suceava – Cernăuţi să devină realitate. Cu o zi înainte, adică pe 5 septembrie, Parlamentul de la Kiev adopta o lege care prevede ca în licee şi facultăţi să se predea doar în ucraineană, iar educaţia în limbile minorităţilor, inclusiv româna, să se facă doar în grădiniţe şi în clasele I-IV. Bun, în faţa Uniunii Europene am cam înţeles de ce trebuie să stăm capră, dar şi în faţa ucrainenilor? Daţi-o naibii! Aş fi scris asta în ucraineană, dar încă n-am fost obligat să învăţ această limbă.
Romanul de cap(r)ă şi spadă
