Mihai Dimian, prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare”
„Cînd am dat treapta a II-a am obţinut cele mai bune rezultate din Oneşti”.
– s-a născut pe 09.02.1975 la Borzeşti;
– tata – maistru la termocentrala din localitate;
– mama – distribuitor la Combinatul Petrochimic Borzeşti/secţia cauciuc;
– a vrut să se facă profesor/psiholog;
– a devenit profesor universitar.
O.Ş.: Mai aveţi fraţi?
M.D. Mai am doi fraţi. Unul lucrează în continuare în combinatul din Oneşti, iar celălalt este în Constanţa.
O.Ş.: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
M.D.: Am avut o copilărie normală. Pe de o parte, eram cel mai mic din familie. Era o diferenţă foarte mare între mine şi fraţii mei, de 12 ani, dar în felul acesta am fost mai alintat decît au fost ei. În general mi-am văzut de drumul meu, nu am stat prea mult cu fraţii mei, care au fost în armată, apoi s-au dus la casele lor. Am trăit mai mult cu prietenii pe care îi aveam în jurul blocului.
O.Ş.: Eraţi un copil poznaş şi ce pozne făceaţi?
M.D.: Cred că da. Eram mai puţin cuminte la orele de la şcoală, dar asta se compensa prin rezultatele pe care le obţineam şi mi se permitea să vorbesc mai mult în timpul orei, să glumesc.
O.Ş.: Eraţi premiantul clasei?
M.D.: Da, am fost comandat de unitate, nu era şcoala gimnazială cea mai bună din oraş, dar am fost vicepreşedinte pe oraş. La olimpiade luam rezultate bune, eram cel mai bun, în principiu. Cînd am dat treapta a II-a am obţinut cele mai bune rezultate din Oneşti. Am luat 9,90 şi ceva, iar următorul a luat 9.80 şi ceva. Am intrat la cel mai bun liceu din oraş, la Colegiul „Dimitrie Cantemir”.
O.Ş.: Aveaţi discipline preferate?
M.D.: Eram interesat de ştiinţele exacte, matematică, fizică, chimie, dar eram pasionat şi de istorie. (…) Cu limbile străine mai greu, dar a trebuit să le învăţ. Fiind plecat în străinătate şi ulterior profesor a trebuit să fac eforturi şi în această direcţie.
O.Ş.: Ce voiaţi să vă faceţi cînd eraţi mic?
M.D.: O să vă dezamăgesc. Eu am vrut să mă fac profesor. Ţin minte că prin clasa a III-a învăţătoarea ne-a dat nişte probleme şi a spus că cine le rezolvă poate să devină profesor. Am stat toată noaptea să le rezolv pe toate. De atunci numai profesor am vrut să devin. Poate că în clasa a XII-a, cu revolta specifică adolescentului, am înclinat balanţa spre psihologie.
O.Ş.: Aţi moştenit de undeva talentul sau pasiunea pentru ştiinţele exacte? Aveaţi pe cineva în familie?
M.D.: Nu. Mama nu a terminat liceul. A făcut 7 clase. Tata a terminat liceul, dar la seral, însă vine dintr-o familie deosebită. Din secolul XVIII au fost preoţi, protopop de trei scaune, străbunicul este unul dintre semnatarii declaraţiei de la Alba Iulia din 1918, dar odată cu venirea regimului comunist tata a fost luat din seminarul teologic şi trimis la canal. A lucrat pe şantier, ulterior a terminat liceul şi a devenit maistru. Interesant este că pînă la finalul perioadei comuniste a devenit ateu. Tata era aplecat spre ştiinţele exacte.
O.Ş.: Aţi făcut pregătire în particular la vreo disciplină?
M.D.: Nu am făcut. M-am pregătit doar pentru concursuri şi olimpiade.
O.Ş.: Aţi copiat vreodată la vreun examen?
M.D.: Da. În generală, în clasa a VIII-a, la latină mă uitam la colega de bancă. Era mult mai bună. Pe de altă parte, colegii mei veneau la mine acasă să îşi facă temele, deşi nu mă lăsa mama să primesc copii străini. Erau cam 8-10 copii la mine acasă şi să zicem că făceam temele împreună la ştiinţele exacte. Cînd eram în clasa a VII-a, a venit fratele meu acasă şi m-a găsit cu copiii şi a ieşit un pic de scandal.
O.Ş.: Cum eraţi ca student?
M.D.: Eram un pic mai răzvrătit, la fel ca în perioada preuniversitară. În general, mi-am văzut foarte vine de treaba academică. Am făcut şi alte lucruri. Am dezvoltat la un moment dat o agenţie de turism care a evoluat destul de bine. În primul an de Crăciun şi Revelion am avut 300 de oameni, în cel de-al doilea an 3.000 de oameni. În Borsec, noi deschideam staţiunea, noi o închideam. (…) În momentul în care am văzut că afectează rezultatele academice… Am avut un semestru în care am obţinut cu dificultate bursa de merit, atunci am spus că renunţ, ca să mă concentrez mai mult pe partea academică. A fost o experienţă foarte utilă în dezvoltarea mea. Îmi amintesc că la începutul anului II am participat la o tabără de speologie care s-a prelungit şi după începutul de an universitar şi colegii mei făcuseră un anunţ cu poză pe care l-au pus la secretariat spunînd că am dispărut în munţi. Atunci nu erau telefoane mobile. Cînd m-am întors nu ştiam de ce erau toţi foarte bucuroşi să mă vadă. Nu au ajuns totuşi să anunţe poliţia. A fost o perioadă foarte frumoasă, deşi mult mai grea, apropo de condiţiile din cămine. Ce este acum cel mai rău, atunci era considerat lux. Stăteam cîte şase în camere, cu paturi etajate, fără nici un oficiu, baia era la comun, aveam apă caldă doar două ore dimineaţă, dar am avut profesori buni.
O.Ş.: Unde aţi făcut facultatea?
M.D.: Am făcut facultatea la Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iaşi. Am ales matematica. (…) Am făcut şi Facultatea de Fizică, după care am dat şi la Informatică, unde am făcut doi ani, dar am plecat din ţară. Aveam 25 de ani cînd am plecat în Franţa. Mai avusesem cîteva oferte înainte (…) Venise o perioadă mai ciudată în România. Trebuia să plăteşti al doilea master, lucru care este normal acum, dar atunci abia se introdusese regula. M-am trezit pe la mijlocul anului că nu pot să fac al doilea program fără să plătesc. În acelaşi timp, aveam oferte să fiu plătit în străinătate pentru a studia şi a face cercetare. (…) Este adevărat că şi salariile erau foarte mici, mai crescusem şi eu. Am plecat mai întîi în Franţa, am crezut că voi rămîne acolo, dar atunci cînd m-am hotărît să plec din România am trimis dosarul şi în SUA. Văzînd că lucrurile merg bine în Franţa nu am finalizat dosarul respectiv, dar trimisesem un articol la o conferinţă. Profesorul respectiv a văzut articolul şi văzuse că aplicasem acolo şi m-a sunat să vin în SUA. A zis că nu mai am nevoie de testele pe care trebuia să le mai dau.
O.Ş.: Unde anume în SUA?
M.D.: În Washington DC, în zona metropolitană. De fapt, Washington DC se află la intersecţia a trei state. Şi unul dintre ele este statul Maryland. În domeniul în care am activat, universitatea era pe locul 11 în SUA, pe subdomeniu erau cei mai buni.
O.Ş.: De ce v-aţi întors în ţară?
M.D.: Iniţial soţia mea a venit în România, ea a făcut un doctorat în co-tutelă cu Parisul. Ea a luat un post de asistent la USV şi trei ani mai tîrziu am aplicat şi eu pentru un post aici.
Oana ŞLEMCO
