S-a născut pe 10 februarie 1987 la Chilişeni, Udeşti, şi are un master în Managementul Relaţiilor Internaţionale şi Cooperarea Transfrontalieră. Cu toate acestea, realizează emisiuni TV de folclor, prezintă spectacole de folclor şi este iniţiatoarea proiectului „10 pentru folclor”.
Mihaela Zîna Bîrsan, fata Lilianei Bîrsan, care a fost angajată la „Avicola”, şi a lui Eugen Bîrsan, care a lucrat la fostul IRIC, a visat să ajungă ba actriţă, ba gimnastă, ba medic, ba chiar Andreea Marin.
Pe 11 septembrie anul acesta, emisiunea sa de la Intermedia TV, „Izvoare”, împlineşte 11 ani de existenţă. Printre tinerii promovaţi în emisiune se numără Angelica Flutur, Alexandru Brădățan, Ancuța Corlățan, Grigore Gherman, Andreea Chisăliță, Laura Erhan, Denisa Apetrei, Simona Matachi şi Diana și Teodora Seserman. Are mai multe apariţii la posturile naționale: 10 emisiuni în 2019 pe Favorit TV, cu întîlnirile- spectacol „10 pentru folclor”, peste 10 apariții la Etno TV cu diferite evenimente, cum ar fi lansarea de album Angelica Flutur – „Pe Obcini în Bucovina” şi trei spectacole „Alexandru Brădățan și invitații”.
Jupânu’: Cînd te-ai întîlnit pentru prima oară cu folclorul şi ce impresie ţi-a lăsat?
Mihaela Zîna Bîrsan: Eu sînt născută la sat, în Chilișeni, la granița dintre Bucovina și Regat, și am crescut cu obiceiurile și tradițiile din partea locului. Pentru mine, nu există loc mai frumos ca acasă: oamenii simpli, frica de Dumnezeu și de părinți, buna cuviință sau cei 7 ani de acasă (la mine doar 6, fiindcă m-am grăbit să plec la școală) reprezintă esența felului în care am fost crescută și educată. De mic copil mă fascinau obiceiurile legate de marile sărbători de peste an. Spre exemplu, cînd eram copil, în noaptea Sf. Andrei, la mine în sat era obiceiul să fie furate porțile și îmi amintesc cum tot păzeam uitîndu-mă pe geam și la un moment dat mă lua somnul și plecam în pat gîndidu-mă că nu mai fură nimeni poarta și de fiecare dată, cînd mă trezeam, poarta lipsea. Apoi o căutam o săptămînă întreagă. Tot în această noapte puneam 12 coji de ceapă cu sare, cîte una pentru fiecare lună în parte, ca să vedem cum va fi vremea anul următor. Perioada sărbătorilor de iarnă a fost și a rămas preferata mea: colindatul, uratul, sorcovitul. Apoi, peste ani și mascatul mi-a încîntat copilăria. În preajma acestor sărbători redevin copil și mă bucur la fel de mult de aceste tradiții care încă se mai păstrează. Urșii și ursarii copilăriei mele i-am adus în scenă la spectacolul aniversar pe care l-am organizat pentru Alexandru Brădățan. Aceasta este lumea mea!
Cînd erai mică te vedeai pe scenă prezentînd spectacole de muzică populară sau realizînd emisiuni TV de folclor?
Am fost (și cred că am rămas) o visătoare. Mi-au trecut prin minte atît de multe lucruri, încît nu știu la care dintre ele să mă opresc mai întîi. M-am visat cîntăreață (deși nu am voce), doctoriță, gimnastă, parlamentar (nu era zi de vineri în care să nu urmăresc Tribuna partidelor parlamentare pe TVR 1, la ora 16.00), actriță și Andreea Marin. Toate mă fascinau, însă cel mai mult m-am jucat de-a actrița și prezentatoarea. Pînă să ajung la liceu am crezut sincer că voi deveni actriță, însă a trebuit să revin cu picioarele pe pămînt și să mă gândesc la o profesie care să-mi alunge grija zilei de mîine.
Cînd ţi-ai găsit acest drum în viaţă şi cum ai reuşit să ţi-l croieşti?
Am avut multe încercări pînă să ajung la televiziune, dar aici am simțit că mi-am găsit locul. A durat un an și jumătate din momentul în care am fost angajată și pînă am intrat pe post cu emisiunea folclorică „Izvoare” la televiziunea Intermedia. Asta se întîmpla în 2009, pe 11 septembrie. Am promis cea mai bună emisiune, cu cei mai mari artiști, dar eu nu cunoșteam pe nimeni în domeniu. Mi-am stabilit cîteva repere: George Sîrbu, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Constantin Mîndrișteanu, Costinel Leonte, Cristi Ruscior și Leonard Zamă. Mă amuz și acum cînd îmi amintesc cum l-am curtat pe maestrul George Sîrbu vreo trei săptămîni și domnia sa credea că invitația e un pretext pentru a-l ruga să-mi scrie vreun „cîntecel”. Venind dintr-un alt domeniu, era firesc să fiu privită, dacă nu cu suspiciune, măcar cu rezerve. Nimeni nu înțelegea de ce insist să fac emisiunea asta dacă nu cînt și nici nu intenționam să fac acest lucru. Mi-am ales această emisiune datorită regretatei realizatoare de emisiuni folclorice Mărioara Murărescu. Eu am crescut cu „Tezaur folcloric”. Foarte puține au fost duminicile în care am ratat emisiunea.
Cine ţi-a fost alături în demersurile tale şi te-a încurajat să continui?
Cel care m-a sprijinit prima dată a fost directorul general al televiziunii, Gheorghe Biholar. La momentul respectiv mi-a acordat un cec în alb, mi-a acceptat propunerea și mi-am dorit foarte mult să fac lucrurile în manieră proprie. Îmi amintesc că îmi exasperam colegii pentru că nu voiam să fac decît cum mă tăia pe mine capul, am plătit pentru asta, dar am reușit să fac lucrurile așa cum mi-am propus. În zadar îmi explicau că nu e firesc ca întreaga redacție să se dea după un om, ci invers. Am știut exact ce vreau și am ținut drumul drept, nu m-am abătut deloc, indiferent ce mi-a apărut în cale. Apoi întîlnirea cu maestrul George Sîrbu mi-a deschis noi orizonturi, am căutat să învăț cît mai multe de la dumnealui și să selectez cît mai amănunțit materiale, oameni, idei. Și nu în cele din urmă, providențială pentru mine a fost întîlnirea cu părintele Gheorghe Saftiuc (Dumnezeu să îl ierte!), cel care m-a încurajat și m-a susținut în primele spectacole pe care le-am organizat. Nu a lipsit la nici unul dintre evenimentele mele cît a trăit. Îmi amintesc cum în timpul spectacolelor îi căutam privirea blîndă și încurajatoare, apoi pășeam cu încredere pe scenă.
Ai avut momente cînd ai vrut să renunţi?
Să renunț nu m-am gîndit niciodată, deși au fost multe momente în care oameni dragi m-au dezamăgit. Atunci nu poți decît să te ridici și să pleci cu demnitate, fără să te mai uiți în urmă, fără să mai socoți cît ai de cîștigat sau pierdut și în astfel de momente trebuie să fii foarte atent să nu te implici în dispute inutile, ci să ai puterea să te detașezi și să mergi înainte pe drumul tău. Îmi place prea mult ceea ce fac ca să renunț din cauza caracterului sau a lipsei acestuia la cei care îmi ies în cale pe parcurs. Cîtă vreme voi avea publicul alături de mine voi continua.
Este această lume a interpreţilor de muzică populară şi a organizatorilor şi prezentatorilor de spectacole de gen una complicată?
Aici e aici. Artiștii nu sînt oameni obișnuiți, și de aici dificultatea în a gestiona relațiile cu ei. Ca să poți să îi aduci la un numitor comun trebuie să îi accepți așa cum sînt, să nu încerci să îi schimbi. fiindcă asta se va întoarce împotriva ta mai devreme sau mai tîrziu, chiar și atunci cînd ești bine intenționat. Cînd eu le cer acestora ceva, sînt prima care face lucrul respectiv. În situațiile limită singurul lucru care poate face diferența este caracterul şi de aceea mă străduiesc să fiu consecventă și să evit compromisurile, indiferent de costuri. Chiar dacă pe moment pare că ai pierdut, cînd faci ceea ce este corect, de fapt ai cîștigat.
Care consideri că a fost cel mai mare succes al tău? Dar cel mai mare eşec?
Cea mai mare satisfacție de pînă acum a fost spectacolul aniversar de 80 de ani al maestrului George Sîrbu, din aprilie 2017. Evenimentul a apărut ca o modalitate de a-mi exprima recunoștința față de mentorul meu și am riscat totul pentru a-l duce la capăt. A ieșit minunat, dar sînt conștientă că lucrurile puteau sta și altfel. Aș face-o din nou fără nici o urmă de ezitare. Acest eveniment a deschis calea către alte succese: spectacolul de lansare a albumului „Pe Obcini, în Bucovina” al Angelicăi Flutur – noiembrie 2017, apoi în 2019 am avut trei mari spectacole aniversare „Alexandru Brădățan și invitații săi”. Pe toate le-am organizat cu cea mai mare responsabilitate, cu grijă și respect față de valorile consacrate, dar și față de marele public. Toate au culminat cu finala „10 pentru folclor” din 13 februarie 2020, cu artiști din nouă zone folclorice ale țării. Invitați speciali au fost Grigore Leșe, Lavinia Goste, dirijorul Marius Zorilă și Orchestra Națională „Valahia”. Cît despre eșec, nu l-am cunoscut și sper să nu se întîmple acest lucru nici de acum încolo.
Care sînt artiştii pe care-i apreciezi cel mai mult?
În capul listei se află Nicolae Furdui Iancu, apoi Alexandru Arșinel, George Sîrbu, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Costinel Leonte, Leonard Zamă, Constantin Bahrin, Constantin Mîndrișteanu, Alexandru Havriliuc, Dan Doboș, Dinu Croitor şi Cristi Ruscior, iar din rîndul tinerilor artiști Ancuța Corlățan, Grigore Gherman, Iulian Griga, Ovidiu Homorodean, Viorica Lupu, Nicu Mîță, Beatrice Băndoiu, Loredana Streche, Florin Boita și Bogdan Toma.
Care este artistul cu care încă nu te-ai intersectat, dar ţi-ar face plăcere ca acest lucru să se întîmple?
Mi-aș dori foarte mult să am ocazia să colaborez cu interpreta de muzică populară Veta Biriș și cu redactorul muzical Eugenia Florea.
Care este următorul pas cu proiectul „10 pentru folclor”, care militează pentru introducerea folclorului în şcoli ca materie de studiu opţională?
Urmează să ducem caravana folclorului peste Prut, în Republica Moldova, apoi în nordul Bucovinei, în Ucraina, și sper ca proiectul să fie implementat în cît mai multe județe din țară (pînă acum am fost în Maramureș și Botoșani). Visul meu merge chiar mai departe: dacă cererea pentru opțional va fi foarte mare la nivelul întregii țării se vor putea iniția demersurile pentru introducerea folclorului ca obiect de studiu obligatoriu în toate școlile din România. Pînă atunci, am străbătut 37 de localități din cele 114 ale județului Suceava. Mai avem încă opt ani în Suceava, timp în care sper să promovăm opționalul de folclor în toată țara. Și mai am un vis: artiștii s-au îngrămădit la marile evenimente de la București și Sibiu, eu îmi doresc ca în timp Suceava să devină capitala folclorului românesc și să avem aici evenimente care să atragă cei mai buni artiști din țară. Cred cu tărie că este posibil și acest lucru!
