S-a născut pe 4 august 1965 în localitatea Ştefan cel Mare, din judeţul Bacău, la doi kilometri de biserica din Borzeşti ctitorită de Ştefan cel Mare în anul 1494, în localitatea în care s-a născut şi a copilărit. Mama, Maria, a fost asistent medical, iar tatăl, Vasile, a fost maistru mecanic. Ani de zile a fost şeful Domeniului Public din Primăria Suceava, iar din 2016 deţine una din cele două funcţii de viceprimar al Sucevei. Marian Andronache a fost singurul sucevean prezent pe listele electorale pentru europarlamentarele din acest an, ocupînd poziţia a VIII-a pe buletinul de vot rezervat PMP.
Jupânu’: După care perioadă din copilărie tînjiţi cel mai mult?
Marian Andronache: După perioada claselor V-VIII, cea mai frumoasă perioadă de care îmi amintesc perfect, în care nu era zi să nu joc fotbal, şi tot atunci, datorită unui profesor de geografie care organiza expediţii montane, m-am îndrăgostit iremediabil de munte, bătînd la pas pînă la terminarea liceului Ceahlăul, Hăşmaşul, Bucegii, Piatra Craiului, Făgăraşul, Retezatul şi Apusenii.
Ce le-aţi spus părinţilor că vreţi să vă faceţi atunci cînd veţi fi mare?
Le-am spus că vreau să devin fotbalist. În clasele V-VIII eram căpitanul echipei de fotbal a şcolii, iar în liceu jucam la juniorii echipei CSM Borzeşti. Nu au primit această veste cu bucurie, au luat-o drept o glumă, iar în clasa a XI-a de liceu mi-au spus să aleg între fotbal şi facultate. Ceea ce am şi făcut, dar cu mari regrete.
Care a fost cea mai mare pedeapsă primită în copilărie şi pentru ce?
Pe la vîrsta de 10-11 ani, într-o vacanţă de vară, părinţii m-au pedepsit să nu ies o săptămînă din curte (astfel am lipsit de la meciurile de fotbal zilnice). Prin spatele grădinii trecea calea ferată pe care circulau foarte multe trenuri de marfă ce aprovizionau platforma petrochimică Borzeşti. Împreună cu doi prieteni, nedespărţiţi, descoperisem plăcerea de a arunca cu pietre in vagoanele de marfă, făcînd întrecere care nimereşte mai multe. La capătul trenului era o cabină în care stătea de regulă omul care frîna vagoanele la intrarea în gară – „nenea frînarul” cum îi spuneam noi. Într-o zi, spre ghinionul lui, stătea cu uşa deschisă şi cu faţa spre noi. Numai norocul l-a ferit şi nu a fost lovit de pietrele noastre. S-a întors din gară şi ghinionul meu a fost că a pus prima data mîna pe mine, fără să ştiu cine e şi ce vrea, şi a vrut să mă ducă la miliţie. Noroc că a intervenit mama şi l-a convins să mă lase în pace, spunîndu-i că o să mă pedepsească drastic şi nu o să se mai întîmple.
V-a plăcut mai mult în şcoala generală sau în liceu?
Fiecare perioadă a fost interesantă, dar mai mult şcoala generală, pentru că aveam timp mai mult să mă joc şi să mă bucur de toată libertatea din lume.
Cînd v-aţi hotărît să urmaţi cursurile unei facultăţi de construcţii şi cine v-a influenţat în luarea acestei decizii?
Încă din liceu hotărîsem să urmez cursurile unei facultăţi tehnice. Nu am fost influenţat de absolut nimeni, familia mea m-a încurajat întotdeauna, iar alegerea a fost în totalitate a mea. Aveam două variante: prima, facultatea de mecanică, secţia maşini termice, deoarece mi-ar fi plăcut să devin mecanic şef pe vapor şi să călătoresc pe oceanele lumii; cea de-a doua, facultatea de hidrotehnică, pentru că în expediţiile montane pe care le-am făcut m-au fascinat lucrările hidrotehnice văzute în munţi, lacurile de acumulare cu barajele hidrotehnice importante, plus că meseria aceasta s-ar fi combinat şi cu dragostea mea imensă pentru munte. Muntele a cîştigat în favoarea mărilor şi oceanelor, aşa că m-am înscris în anul 1983 la examen, reuşind la facultatea de hidrotehnică, care după doi ani s-a unit cu facultatea de construcţii din Iaşi, iar în anul 1989 am absolvit cursurile acesteia.
Cînd şi cum aţi ajuns să lucraţi în Primăria Suceava şi de ce la Domeniul Public?
După Revoluţia din 1989, marile şantiere hidrotehnice din ţară au început să se închidă treptat, astfel că în anul 1994 m-am înscris la un concurs pentru postul de inspector la serviciul de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Suceava. Am luat acel concurs, primar în funcţie era domnul Gheorghe Toma, un om deosebit, pe care-l apreciez foarte mult, un primar care preţuia foarte mult tinerii şi practic a schimbat generaţia în Primăria Suceava, angajînd mult tineret în acea perioadă, cu vîrste pînă în 35 de ani. În anul 1995, în urma unei Hotărîri de Guvern, s-a reorganizat o regie a municipiului Suceava, o serie de activităţi trecînd la primărie, şi atunci s-a înfiinţat viitoarea Direcţie a Domeniului Public, al cărei director am fost din anul 1996, avînd experienţa şantierului în care am lucrat din 1989 pînă în 1994, unde am condus 250 de angajaţi.
Din vechea gardă cîţi mai lucrează în prezent în primărie?
Foarte puţini. Cînd m-am angajat în primărie erau 93 de angajaţi, acum sînt 775, dar, bineînţeles, şi activităţile complexe, multe dintre ele transferate administraţiilor locale, au dus la creşterea numărului de angajaţi. I-am găsit în primărie pe Ioan Ciutac – actualul secretar al municipiului, Mirela Dziubinschi – şefa serviciului resurse umane, Cerasela Bejenar – directorul Direcţiei de Urbanism, Ioan Floriştean – şeful serviciului Fond Funciar, Ştefan Andrieş – consilier superior în biroul Disciplina în construcţii, Doinel Borsan – consilier superior în serviciul de administrare străzi, probabil în jur de 10 colegi din „vechea gardă”.
Care este relaţia cu cei din primărie după ce aţi avansat de la funcţia de şef al Domeniului Public la cea de viceprimar?
Eu nu aş numi-o avansare, e o chestiune total diferită trecerea de la calitatea de funcţionar la cea de ales local. Eu spun că este o relaţie excelentă, flexibilă, colegială, datorită faptului că îi cunosc destul de bine, ştiu ceea ce poate fiecare, cît de mult se implică şi, de asemenea, cred că şi ei apreciază la mine faptul că nu le cer să lucreze la limita legii, tot ceea ce fac să fie perfect legal. Sînt anumite proceduri care trebuiesc respectate, termene legale care întîrzie desfăşurarea lucrărilor, ceea ce este de neînţeles pentru unii cetăţeni. Eu le înţeleg, pentru că lucrăm cu ele. Ceea ce le cer colegilor este să nu întîrzie mai mult faţă de termenele legale.
Vă vedeţi primar după alegerile din 2020?
Este greu de spus. Acest lucru nu depinde de mine, ci de cetăţenii Sucevei. Ceea ce, însă, îmi doresc de la suceveni este faptul că trebuie să conştientizeze şi să aleagă o stare de normalitate, să se implice mai mult în problemele pe care le are municipiul, să le expună răspicat, iar cel care ajunge la conducerea primăriei să fie în stare să le rezolve cu prioritate. Nu sînt genul de politician căruia să-i placă „tam-tam”-ul, tăierile de panglici, recepţii fastuoase la deschiderea unui obiectiv şi, probabil, din acest motiv, deocamdată am probleme de notorietate, însă îmi doresc să o cîştig prin altă modalitate, prin lucrul bine făcut care să îmbunătăţească calitatea vieţii concetăţenilor mei.
Care este cea mai mare realizare în administraţia locală? Dar cea în domeniul politic?
Sînt mai multe, dar dintre toate consider că cea mai mare realizare a fost înfiinţarea Direcţiei Domeniului Public şi crearea infrastructurii necesare. Am pornit totul de la zero, cu o baracă amplasată pe un teren mlăştinos în zona ICAR-ului mic. Încet, încet am creat o bază de care sînt mîndru, cu un sediu frumos, parc auto, magazii pentru materiale, atelier confecţii metalice, vestiare, seră, urmînd în acest an să se termine execuţia unei sere floricole moderne. Mă simt bine cînd văd că las ceva în urma mea şi echipa de la domeniul public este mulţumită de ceea ce am realizat împreună acolo, pentru ei, pentru a le crea condiţii bune de muncă, deşi mai sînt multe de făcut. În domeniul politic, după ce am cîştigat alegerile pentru președinția Filialei Judeţene Suceava a Partidului Mişcarea Populară, în martie 2018, mi-am creat o echipă serioasă, motivată, cu care am reuşit la alegerile europarlamentare să obţin 16.541 de voturi, aproape dublînd voturile cîştigate la parlamentarele din 2016 – 8750. Este pentru prima dată de la înfiinţarea PMP cînd Filiala Suceava a trecut pragul de 5%, obţinînd la europarlamentare un procent de 6,68% pe judeţ şi 9,51 % pe municipiul Suceava, aducînd partidul în prim-planul politicii sucevene. Nu avem nume sonore în organizaţie, dar sîntem o echipă unită, serioasă, implicată, care a demonstrat ca PMP nu este un proiect sezonier.
V-aţi dori să reveniţi în domeniul construcţiilor şi să lucraţi pe un şantier?
Mi-e dor de meseria mea şi aş face-o din nou cu mare plăcere, însă, din păcate, şantierele hidrotehnice s-au închis rînd pe rînd, baraje hidrotehnice nu se mai construiesc, sisteme de irigaţii la fel, sîntem prea săraci pentru astfel de investiţii, dar sînt convins că la un moment dat acestea se vor relansa pentru că sînt absolut necesare într-o ţară cu un potenţial agricol enorm şi cu un preţ ridicat al energiei electrice.
Jupânu’
