Îmi amintesc că în vacanțele școlare petrecute de mine în anii ’70, la Pîrteștii de Jos, la bunicii mei, am auzit și reținut pentru prima oară anumite cuvinte desemnînd noțiuni și instalații pronunțate în limba germană: țug-ul era trenul, șparhatul desemna plita, oberlichtul gemulețul de deasupra ferestrei, etc. E clar că „neamțul” cotropitor ne-a și civilizat, benefic, în compensație! Noi nu aveam încă, pe atunci, cuvinte uzuale pentru aceste „noutăți tehnice”. Este un adevăr obiectiv! Apoi, după întregirea Țării, s-au dezvoltat, firesc, infrastructura, șoselele, căile ferate. Inclusiv în timpul comunismului.
Ei bine, observ cu mare rezervă intelectuală filmuleţul postat pe pagina de Facebook a Mănăstirii Putna cu primirea primului tren la Putna, după o pauză de şase ani! De ce? Imediat vă explic. Paranghelia din Gara Putna m-ar fi deranjat mult mai puțin dacă individul cu cămașă albastră, unul mereu preocupat „să apară în cadru” – am înțeles că e un soi de „director general” la CFR – nu s-ar fi chinuit să apară mereu în poză și să vorbească, musai, acolo! Ca și cum el, singur, vezi-bine, ar fi reconstruit de la zero linia ferată deja existentă! Hai, stai în banca ta, omule! Una de clasa a III-a!
Am mai remarcat și jena, rușinea, diplomația starețului Melchisedec în fața agitaţiei individului, care se credea, sincer, în sinea lui, un soi de salvator! Penibil!
Cezar Straton
P.S. Păcat de slujbele astea religioase – devenite, cred eu, și nu numai eu, prea dese, prea facile, prea formale, în dauna calității lor – de sfințire patronate de ierarhi respectabili și respectați! Nu pricep de ce un ierarh de autoritatea, cultura și inteligența unui Melchisedec preferă să dea, aiurea, cu busuiocul imposturii și fuduliei umane.
