De cînd am devenit sucevean, adică din 1978, am fost în permanenţă în contact cu sportul de aici. Îmi amintesc de anii în care nu mai ştiam cum să-mi împart timpul în week-end spre a putea ajunge la meciurile de primă divizie la fotbal, volei, rugby, handbal. Un oraş care respira sport, în care atît C.S.M. cît şi C.S.S. constituiau veritabile repere. Ani de-a rîndul, cît am fost agent de turism şi mă ocupam direct de deplasările sportivilor suceveni din toate sporturile la competiţii ori le asiguram cantonamente, i-am cunoscut pe absolut toţi antrenorii şi pe sportivii importanţi din zonă. Apropo: de lupte n-am zis încă nimic, judeţul nostru dînd campioni mondiali într-o veselie. N-am zis nimic nici de canotaj ori de atletism, sporturi în care de asemenea Suceava era sinonim cu performanţa. … Şi ajunserăm în anul de graţie 2013. Cum stăm în momentul actual? Hai să privim doar sporturile de echipă, că ăstea atrag mai mult. Mai întîi fotbalul: avem o echipă care s-ar părea că e în Divizia B, lucru absolut remarcabil. Numai că echipa, după ce nu ştia dacă va avea sau nu bani pentru taxa de înscriere, se află acum în situaţia de a nu avea nici antrenor, nici lot de fotbalişti, nici bani. Voleiul se zbate undeva într-o divizie neomologată, cu speranţa că vor veni şi zile mai senine. Rugby-ul e de-a dreptul hazliu: antrenorul Constantin mi-a spus acum cîteva zile că nu poate să-şi facă nici măcar un plan de pregătire, fiindcă nu ştie dacă vor fi bani măcar pentru… meciurile de acasă! Că despre deplasări ori cantonamente, nici vorbă. Handbalul, care acum 2-3 ani juca finale europene, a rămas şi el fără jucători şi fără antrenori. Noroc de Petrică Ghervan. Petre, nu intri şi în teren? Nu sînt bani. N-are Consiliul Local, n-au federaţiile, n-au sponsorii. N-au bani de competiţii, ci doar de înmormîntări. În fond, e mai ieftină o slujbă la cimitir, decît un tur de campionat.
