La finalul unui eveniment găzduit de Centrul Cultural Bucovina, renumita pianistă Raluca Ştirbăţ a susţinut un recital, la sfîrşitul căruia i-a ars cîteva peste ochi Sucevei cu „Monitorul de Suceava”: „Cred că este impardonabil şi inacceptabil ca un concert de pian să se desfăşoare cu un asemenea instrument. Profesorul meu de la Viena îmi spunea că dimensiunea culturală a unui oraş, fie el mic sau mare, o vezi în numărul şi calitatea pianelor. Un oraş care nu are un pian cît de cît performant îşi taie legăturile cu tot ce înseamnă viaţă muzicală reală, de concert, pentru că instrumentul la care voi cînta în seara asta e o jucărie. Sper ca acest semnal de alarmă să fie auzit de cine trebuie şi la anul să facem un concert pe un pian civilizat”. Staţi aşa, domnişoara pianistă, că rezolvăm noi problema numaidecît. Domnule primar al Sucevei, Ion Lungu, mai ţineţi minte că din dispoziţia dumneavoastră s-a cumpărat un pian pentru Festivalul Internaţional „Lira de aur”, ca să nu se mai facă Suceava de rîs? Mai ţineţi minte că pianul a fost dat pe mîna celor de la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”? Ei bine, iată ce-am aflat noi: la liceul respectiv s-au făcut nişte lucrări la sfîrşitul cărora uşile au devenit mai înguste, iar pianul care a costat o grămadă de bani nu mai poate fi scos din clădire. Spune-se că treaba asta s-a făcut intenţionat, pentru ca pianul să rămînă pe veci al şcolii. Acestea fiind zise, domnule primar, vă rugăm să trimiteţi o echipă de meseriaşi să dărîme un zid – două şi să recupereze pianul. Şi pentru ca cei de la Artă să nu spună că sînteţi aşa şi pe dincolo, daţi-le un acordeon la schimb şi trimiteţi-i pe străzi să cînte pînă-şi fac rost de bani pentru un pian nou. Domnule Lungu, pianul nu e al lor şi nici al nostru, ci al urmaşilor, urmaşilor noştri, în veacul vecilor, amin. Aşadar, la luptă, domnule Lungu! Dar, atenţie: uşor cu pianul pe scări!
Pianina Cassian
