Mă conformez, cît mai corect posibil, invitației de a recomanda o carte de citit acum, în timpurile astea pe care nu le-am mai trăit. Mizez pe masochismul mai mult sau mai puțin manifest al multora dintre noi, dar avertizez că acest volum va fi citit doar de către cei cu nervii tari, fiindcă este vorba despre lucruri care seamănă foarte bine cu cele pe care le trăim astăzi, dar care s-au petrecut acum 350 de ani.
Multe dintre cele relatate de cunoscutul scriitor englez Daniel Defoe, autorul nemuritorului roman „Robinson Crusoe” în mai puțin celebra sa carte „Jurnal din anul ciumei”, le regăsim zilnic acum, în jurul nostru. Ceea ce înseamnă, vorba profetului, că „nimic nu e nou sub soare”. Este o carte sumbră poate, care nu se citește ușor, tolănit pe canapea. Dar este o carte în care ne regăsim pe noi, oamenii, în tot ceea ce avem noi specific atunci cînd sîntem nevoiți să coabităm în situații de criză. Cînd iese la iveală și ceea ce este mai rău, uneori și ceea ce este mai bun în noi.
Marea ciumă care a înjumătățit populația Londrei în 1665 este subiectul acestui volum în care Daniel Defoe relatează cu o obiectivitate formidabilă fapte, întîmplări, atitudini, credințe și prezintă chiar statistici pertinente din acele vremuri. Propun un citat din care se poate înțelege de ce am spus adineauri că „nimic nu e nou sub soare”: „Am cunoscut multe cazuri și aș putea da nenumărate exemple de oameni inimoși, cucernici, pătrunși de credință care, simțindu-se stăpîniți de boală, nu numai că s-au ferit să-i molipsească pe alții, dar n-au îngăduit propriei lor familii să se apropie de ei, în speranța că astfel viețile le vor fi cruțate; ba chiar au murit fără să-și vadă neamurile cele mai apropiate, ca să nu le transmită boala și să nu le pună viețile în primejdie. Dar au fost și cazuri în care oameni măcinați de boală s-au arătat nepăsători față de răul pe care-l făceau altora; mai ales bolnavii care fugiseră din casele închise, scoși din răbdări de puținătatea proviziilor sau a distracțiilor. Reușind să-și ascundă condiția reală, ei au fost, fără voie, unealta de molipsire a unor oameni neștiutori și nepregătiți”.
Nu știu dacă aceste rînduri pot însemna o recomandare de lectură, dar știu că dacă cineva se va apleca asupra cărții indicate, cînd va ridica privirile din paginile ei va putea medita îndelung asupra ceea ce sîntem noi, oamenii, și cît de transparenți devenim în vremuri de restriște.
Neculai Roşca,
Redactor şi director la cotidianul on-line „Smartpress”.
