Aproximativ 3.500 de boboci de clasa I au început şcoala fără abecedare pe bănci. De partea cealaltă, tot atîţia elevi suceveni de clasa a II-a au fost întîmpinaţi în noul an şcolar fără nici un manual pe bancă.
În cazul bărbaţilor, majoritatea aromelor care îi face să se simtă bine vine din zona gastronomică: baconul prăjit ocupă locul întîi cu 19% dintre opţiuni, urmat de pîinea proaspătă cu 16%, cafeaua – 11% dintre voturi şi mirosul de peşte pane şi cartofi prăjiţi – 8%.
Cătălin Nechifor a ţinut să precizeze că noua reţea rutieră de pe Masivul Rarău, care va fi denumită Transrarău – Drumul Comorilor, a fost deschisă circulaţiei rutiere după finalizarea lucrărilor de modernizare a unei porţiuni de 10 kilometri din drumul care face legătura dintre Chiril şi Rarău, spre cabana de pe acest masiv. El a subliniat că noul drum care face legătura dintre Valea Bistriţei şi Valea Moldovei va deschide calea către civilizaţie şi dezvoltare.
Scena 1
(Crîşmarul şi Costică au făcut analiza planului lor de afaceri şi trag concluziile de rigoare.)
Costică: Proşti am fost!
Crîşmarul: Proşti!
Costică: Da proşti cu adevărat!
Crîşmarul: Adevărat proşti!
Costică: Şi acuma ce facem?
Crîşmarul: Dăm cu Ionică de pămînt.
Costică: Cu el dăm de pămînt, da cu liceele adoptate ce facem?
Crîşmarul: Aşa-i. Ce facem cu liceele?
Costică: Tu mă întrebi? Eu te întreb!
Crîşmarul: Întreabă-mă!
Costică: Ce naiba facem cu liceele astea?
Crîşmarul: Dracu ne-o pus!
Costică: Aşa-i. Da ce facem cu ele?
Crîşmarul: Ionică ce zicea că facem cu ele?
Costică: Că le adoptăm şi le vindem.
Crîşmarul: Nu aşa. El zicea altfel.
Costică: Că le adoptăm, facem crîşme din ele şi pe urmă le vindem.
Crîşmarul: Ai nimerit. Aşa zicea. Nu mai bine adoptam biblioteca?
Costică: Am adoptat şi biblioteca. Nu mai ţii minte?
Crîşmarul: Măcar îi plină de cărţi?
Costică: Habar n-am, că n-am descuiat-o.
Crîşmarul: Hai să golim biblioteca de cărţi.
Costică: Te bolnăveşti de hernie de discuri. Nu-i bine.
Crîşmarul: Hai să le dăm foc naibii.
Costică: La licee?
Crîşmarul: Nu, bă. La cărţi.
Costică: Mai bine nu le dăm foc.
Crîşmarul: Da ce facem cu ele?
Costică: Stai că mi-o venit o afacere.
Crîşmarul: Drept să-ţi spun, m-am cam săturat de afaceri.
Costică: Taci şi ascultă.
Crîşmarul: Ascult, numa să nu mă plictiseşti cu cifre.
Costică: Ce fel de cifre?
Crîşmarul: Cifre de afaceri.
Costică: N-am cum, că nu mă pricep. Alta-i afacerea.
Crîşmarul: Care-i?
Costică: N-ai auzit că statu nu are cărţi de pus pe bănci la elevi?
Crîşmarul: Nu mă mir. Are statu ceva?
Costică: Asta-i afacerea. Şi acuma-i momentu.
Crîşmarul: Care moment?
Costică: Cînd o început şcolile. Mutăm cărţile în licee.
Crîşmarul: Şi dacă le mutăm, ce?
Costică: Scăpăm statu de bîrîială. N-auzi ce bîrîială-i afară?
Crîşmarul: Ce bîrîială?
Costică: De la elevi, că n-are după ce învăţa.
Crîşmarul: Vrei să spui că statu dă bani pentru cărţile noastre?
Costică: Cum să nu deie? Că statu nu mai are leţcaie de carte.
Crîşmarul: Vrei să dăm cărţile fără licitaţie?
Costică: Le dăm cum o fi. Le dăm şi degeaba la urma urmei.
Crîşmarul: Şi cu ce ne alegem?
Costică: Golim biblioteca cu ocazia asta şi-o facem crîşmă.
Crîşmarul: Vrei să te ieie la DNA la arest?
Costică: Mai degrabă îi luăm noi la băut.
Crîşmarul: Nu te pune, bă, cu miliţia!
Costică: Hai că asta-i afacere intelectuală şi ei nu se prinde.
Crîşmarul: Şi dacă se prinde?
Costică: Îl băgăm pe Ionică la înaintare.
Crîşmarul: Hai că ne-am înţeles. Tu scoate cărţile din bibliotecă.
Crîşmarul: Şi tu cu ce te ocupi?
Costică: Eu fac pe-a bobocu, să nu ne ieie la ochi careva.
Scena 2
(Ionică se răstoarnă pe laviţă, sleit de puteri.)
Costică: Pe unde-ai umblat de eşti aşa prăfuit şi trudit?
Ionică: Umblu şi eu să-mi cîştig existenţa.
Costică: Nu prea arăţi.
Ionică: Cum vrei să arăt?
Costică: Mai optimist, mai înstărit, mai plin de viaţă.
Ionică: Şi cum să fac asta?
Costică: Vrei să te fac?
Ionică: Vreau!
Costică: Ia miroase aici în mînă la mine.
Ionică: Miroase a cărţi şi-mi întoarce stomacu pe dos.
Costică: Nu-ţi miroase a prosperitate?
Ionică: Ţi-am zis. Nu-mi miroase a bine.
Costică: Că n-ai vrea să-ţi dau să miroşi levănţică. De unde vii tu de fapt?
Ionică: De pe Rarău.
Costică: Aha! Te-ai dus la civilizaţie şi dezvoltare şi-acuma vii să faci pe nebunu cu noi!
Ionică: Care civilizaţie, bă? Care dezvoltare?
Costică: L-am auzit pe Nechifor. Nu mă prosteşti tu!
Ionică: Ce-ai auzit la Nechifor?
Costică: Va să zică ai fost pe Transrarău?
Ionică: Bine zis. Mai rău nu se poate!
Costică: Vrei să spui că nu ţi-o deschis calea spre civilizaţie şi dezvoltare?
Ionică: Ba mi-o închis-o cu bariere şi semne.
Costică: Şi cum te-ai strecurat dacă ţi-o închis-o?
Ionică: Am mers prin pădure.
Costică: Cînd ai ajuns ce-ai văzut?
Ionică: Unde să ajung?
Costică: La progres şi civilizaţie.
Ionică: Acolo sus? Acolo sus am văzut numa popi şi ţărani.
Costică: Şi civilizaţie unde era?
Ionică: Nu ştiu unde era. N-am văzut-o.
Costică: Progresu l-ai văzut?
Ionică: Nu l-am văzut.
Costică: Tu ai orbu găinilor. Uite ce scrie-n ziar!
Ionică: Ia să văd. Va să zică asta-i secretu.
Costică: Care secret?
Ionică: Va să zică acolo-i categoria a patra de vizibilitate.
Costică: Şi ce dacă-i aşa?
Ionică: Va să zică de asta n-am văzut progresu şi civilizaţia. Că eu bat numa pînă la categoria a treia cel mult.
Costică: Ai zis că ai văzut popi şi ţărani.
Ionică: Am văzut. Vrei să spui că ăsta-i progresu? Vrei să spui că asta-i civilizaţia?
Costică: Ce vrei să insinuezi? Vrei să insinuezi că nu-i asta?
Ionică: Popi şi ţărani nu avem şi la vale în sat?
Costică: Avem. Tu eşti prost? Cum să nu avem popi şi ţărani?
Ionică: Şi unde-i progresu şi civilizaţia?
Costică: Cum unde-i? Ce are-n comun popii şi ţăranii?
Ionică: Ce să aibă?
Costică: Cum ce să aibă? Ia gîndeşte-te bine.
Ionică: Are pe naiba.
Costică: Are şi asta. Şi ce mai are? Gîndeşte-te bine.
Ionică: Ce-are, bă? Că mă nebuneşti cu teoriile tale!
Costică: Are glas, bă. Nu cîntă ei amîndoi cînd ţi-i lumea mai dragă?
Ionică: Şi ce dacă cîntă?
Costică: Ia gîndeşte-te bine.
Ionică: Mă gîndesc şi degeaba.
Costică: Ăsta-i progresu, asta-i civilizaţia!
Epilog
(Crîşmarul intră pe uşă, aprins la faţă de emoţie.)
Crîşmarul: Am găsit o lădiţă în faţă!
Ionică: Bine că nu ne-o furat-o.
Crîşmarul: Ba o furat-o. Pînă m-am aplecat s-o deschid, o furat-o.
Ionică: Cine-o furat-o?
Crîşmarul: Cine s-o fure? Nişte ţărani. Măcar ştii ce era înăuntru?
Ionică: Ce să fie? Un fel de comoară.
Crîşmarul: Ai găsit pe Rarău o comoară şi ai lăsat-o la uşă s-o fure ţăranii?
Ionică: Mare pagubă! Mie îmi era de lădiţă.
Crîşmarul: Va să zică noi ne spetim aicea cu cărţile din bibliotecă şi tu laşi din mînă o ditamai comoară de pe Rarău?
Ionică: Cu ce fel de cărţi vă spetiţi?
Crîşmarul: Cu cărţi în limba română.
Ionică: Va să zică tot un fel de comoară fără valoare, cum ar veni.
Crîşmarul: Vrei să spui că-n lădiţă la tine tot cărţi erau?
Ionică: Şi mai rău. Era un steag tricolor.
