Unirea Principatelor Române: Cel mai eficient lobby din toată istoria românilor

317 ani de istorie, plătiți de poporul român

1859 reprezintă transpunerea într-o paradigmă istorică a două tipuri de politică, și anume politica <prin noi înșine> și politica faptului împlinit, într-un context internațional extrem de favorabil. Ideea unirii românilor a fost mai veche de 1859. Mihai Viteazul a reușit, practic, în 1600, pentru scurt timp, să realizeze unirea celor trei principate. Exemplul lui Mihai Viteazul este absolut edificator, în sensul că el este un lider a cărui moarte a fost plătită de către un popor. A murit în 1601 asasinat pe Cîmpia Turzii, și din 1601 pînă în 1918 sînt 317 ani. 317 ani de istorie a plătit poporul român după moartea lui Mihai Viteazul.

Treabă făcută de boieri

Revenind la 24 ianuarie, ideile de unire erau mai vechi în memoriile către curțile de la Petersburg și Viena. Se cerea pe lîngă dobîndirea autonomiei principatelor și unirea. Kogălniceanu în 1848 spunea că unirea reprezintă cheia de boltă fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național. Evident că tinerii boieri, că și Cuza a fost boier, și Alecsandri, și Kogălniceanu, de la moldoveni, și frații Brătianu, de la munteni. Rosetti și Bălcescu erau și ei boieri. Cu toții au constituit cel mai eficient lobby din toată istoria românilor. Ei au fost mult mai eficienți, erau nobili, iar Europa încă era condusă în diplomație, și nu numai de nobili. Au vorbit de la egal la egal cu conducătorii de-atunci din Imperiul Otoman, Franța, Germania, Marea Britanie, Dumitru Brătianu s-a autoexilat la Londra, și au reușit să transforme problema Unirii Țărilor Române într-una internațională. Vine și războiul Crimeei pierdut de către ruși. În 1856 este Congresul de Pace de la Paris și chestiunea română a devenit o chestiune internațională. Pentru a închide accesul Rusiei spre gurile Dunării, Marile Puteri au redat Moldovei fostele județe Kagul, Bolgrad și Ismail, luate de Rusia în 1812, iar în 1857 problema unirii intrase în linie dreaptă spre finalizare.

Napoleon al III-lea ar fi meritat o statuie din aur

Au loc alegerile pentru divanurile ad-hoc în care s-au cerut prinți străini printr-o casă domnitoare a Europei, iar fiii săi să fie crescuți în religia țării. Boierii moldo-valahi dăduseră atîția domni, erau atîtea case boierești în competiție. Și-atunci, nu ar fi ieșit bine, s-ar fi luptat între ele pentru supremație, și s-a cerut și Unirea Principatelor. Locuitorii au votat într-un entuziasm fenomenal acest lucru. În Moldova, austriecii credeau că îl pot reține pe Alexandru Ghica de la cauza națională promițîndu-i că va avea nu numai domnia viageră, ci chiar și ereditară. A creat Partida Națională și el a fost primul care a cerut principe străin. Marile Puteri europene nu prea se înțelegeau. Chiar dacă nu era un admirator al lui, boierul Răducanu Rosetti spunea că Napoleon al III-lea ar trebui să aibă o statuie din aur masiv făcută în România prin subscripție publică, pentru ajutorul dat cauzei unirii. Franța era pentru unire, Rusia era și ea, ca să-și modeleze poziția după a Franței. Erau contra Austria și Turcia din considerente evidente. Austria nu putea vedea cu ochi buni crearea unui stat românesc, ca una ce avea teritorii românești, și Bucovina, și Transilvania, cu Banat, Crișana și Maramureș, iar un nou stat românesc ar fi constituit un magnet pentru români în acele state. Turcia nu vedea cu ochi buni unirea pentru că simțea că va pierde situația din mînă, și mai ales pașalele, o să piardă toate plocoanele, toate peșcheșurile și toate beneficiile de aici. Anglia, ca să apere Imperiul Otoman, era și ea împotriva unirii.

Infamul Vogoride

Pînă la urmă, Napoleon al III-lea a vizitat-o pe Regina Victoria la Osborne, întîlnirea celebră de pe Insula Wight, și după ce alegerile pentru unire fuseseră falsificate, și este rolul lui Nicolae Vogoride, infam, caimacam, care a falsificat acele alegeri pentru unire, s-a hotărît ținerea unor noi alegeri. Interesant este faptul că amanta franceză a lui Nicolae Vogoride i-a dat consulului francez, Victor Place, de la Iași, 17 documente secrete din caseta lui Vogoride, unde ținea fel de fel de ordine de la autoritățile otomane, pentru împiedicarea alegerii deputaților antiunioniști. Au fost publicate în revista <Steaua Dunării> (Danube`s Star) din Bruxelles de către emigrația moldovenească. Alt scandal și s-au anulat alegerile.

Ai carte, ai parte de unire

S-a ajuns la actul în care Marile Puteri spuneau că vor fi doi domni, două guverne, dar la Focșani, un oraș azi pe nedrept uitat, s-au constituit niște instituții comune, și pentru Moldova, și pentru Muntenia. Cea mai importantă era Înalta Curte de Justiție și Casație de la Focșani. Și-atunci a venit politica <prin noi înșine> pentru a fenta dispozițiile Conferinței de la Paris din 1858. Conferința de la Paris spunea să fie ales cîte un domn separat la Iași și la București, însă nu împiedica aceeași persoană să fie aleasă în ambele locuri. Era un artificiu juridic. Boierii știau carte, l-au sesizat rapid, și-atunci Partida Națională din Moldova și din Muntenia s-a hotărît să-l aleagă pe fostul polcovnic, colonel și pîrcălab de Galați, Alexandru Ioan Cuza, domn și la Iași pe 5 ianuarie, și la București pe 24 ianuarie”. Decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, prof.univ.dr. Florin Pintescu.