”Începuturile mele jurnalistice, să le spunem așa, cu fulgurații profesioniste, s-au petrecut în 1969. Am terminat facultatea și am fost repartizat în calitatea pe care o aveam de student implicat în presa studențească, eram redactor șef adjunct la revista Amfion a Institutului de Construcții București, și venise o directivă de la partid, de la Municipiul București, că studenții care au dat examenul de diplomă și care au lucrat în presă sînt repartizați în presa municipală. Și așa m-am trezit eu coleg cu ANDO. ANDO venea de le revista Universitas, care era condusă de Jana Gheorghiu, eu veneam de la Amfion și ne-am întîlnit la Informația Bucureștiului. El a rămas acolo pînă a venit Revoluția. El este cel care a transformat Informația Bucureștiului în Libertatea. Cu ANDO eram colegi în paginile revistei Urzica, eram colegi în saloanele de umor, el a publicat în salonul de umor de la Suceava. Era un intelectual rasat, inteligent. El avea studii filologice. Eram mai strîns legați față de alți caricaturiști, pentru că eu aveam socrii la Tîrgu Ocna, avea și el rădăcini la Tîrgu Ocna, viața ne-a făcut să trecem printr-o cumpănă uriașă în 1979, am supraviețuit unui accident groaznic de cale ferată în Iugoslavia, la Niș, la Stalaci, lîngă Niș, atunci fusese un accident, eu știu, programat, ca un atentat a fost din partea ustașilor, pentru că ustașii, ultranaționaliștii croați, luptau pe teritoriul Iugoslaviei pentru ideea lor de independență. (…) Cornel Ioan Dinu cu ANDO împreună au pus bazele Partidului Liber Schimbist din România. Deci era un băiat cu simțul umorului și, iată, un umor aplicat. Noi știm că Partidul Liber Schimbist a luat amploare după ce a intrat și Ștefan Cazimir, care o perioadă lungă de timp a fost deputat datorită intrării în Parlament a PLS-ului. Ștefan Cazimir era doctor specializat în opera lui Ion Luca Caragiale. Ștefan Cazimir a dezvoltat ideea pe un ton umoristic, dar foarte serios, a intrat în Parlament și s-a îmbolnăvit de parlamentarism și PLS, ca o notă de culoare aparte, era reprezentat în toate regiunile țării, iar la Iași șeful formațiunii era doctorul Duda, nimeni altul decît socrul Margaretei de Hohenzollern. Deci, tatăl lui Radu Duda, prin absorbție a PLS-ului în PSD, a făcut parte din coaliția politică ce i-a interzis Regelui să vină în țară. (…) ANDO este în topul caricaturiștilor români. A fost un val de caricaturiști cu influență încă dintre cele două războaie mondiale, erau numele importante precum Eugen Taru, Cik Damadian, Mihail Gion, Jules Perahim… După aia a venit un val în care am intrat și eu. Eu cu ANDO am intrat. Noi am venit din presa studențească, ne-am impus și la Urzica, Urzica fiind singurul for care publica la vremea aceea caricatură și care-ți dădea un certificat de profesionalism. În momentul în care publicai și aveai rubrici permanent erai de-acolo. Nu eram angajați, eram colaboratori permanenți cu statut profesionist. În acest detașament aș nota Ciosu, Bour, Horațiu Mălăele, Dragoș Anton, Helga Unipan de la Cluj… În amintirile noastre ANDO rămîne mereu tînăr, puternic, voios și foarte ponderat. Era un om care știa să-și strunească emoțiile, avea puterea de a analiza din punct de vedere umoristic orice text și oricît de dificilă ar fi fost o temă știa să o transpună, să o transfigureze în expresie grafică”. Maestrul Mihai Pînzaru-PIM, la trecerea la cele veșnice a jurnalistului și caricaturistului Octavian Andronic-ANDO.
