„Am văzut oameni din fotbal, nu dinamoviști, care spuneau <nu vreau să pice Dinamo!>, pentru că dacă îți dorești într-adevăr un campionat puternic, un campionat atractiv la care să vină spectatorii la meciuri trebuie să îți dorești ca Dinamo ori echipele de tradiție să fie acolo. Pentru că altfel arată un meci de fotbal cînd sînt tribunele pline… Uite cum arată meciurile din Giulești, unde toți sînt extrem de încîntați. Concluzia tuturor: simți că ești fotbalist. Cînd mergi la Voluntari și joci, și se aude… Țin minte cînd jucam eu fotbal în județ. Mi-aduc aminte de un meci, într-o zi de Paști era, pe vremea lui Ceaușescu, la amiază, în duminica de Paști… Eram împrumutat de Minerul (Gura Humorului – n.r.) la Stulpicani, ca să mă rodez, na, nu aveam loc la Minerul, erau portari buni acolo, mai în vîrstă… Iar oamenii, cîți erau în tribună, 10-15, auzeai ce strigă fiecare, mai aruncau cu ouă vopsite… Cam așa-i și la Voluntari. Doar vezi și cînd e transmisia în direct, cînd e la un meci din ăsta cu mulți spectatori se aude vuietul tribunei. Cînd mergi la un meci cu Voluntari se aude unul care țipă<Aaaa, aaaa…>… Așa, chiar dacă nu sînt un mare simpatizant al lui Dinamo, trebuie să fie echipele astea, cum este și UTA, spre exemplu… (La Stulpicani eram la seniori, eram portar), iar prima de joc, indiferent de rezultat, era de 100 de lei. Eu eram legitimat la Minerul Gura Humorului, care era în liga a III-a și tot încerca cu B-ul, asta era în 1989, cînd am venit din armată. Înainte de asta cu doi-trei ani, Humorul făcea naveta B, C, B. Și erau trei portari valoroși: Bilaucă, Dumnezeu să-l odihnească!, Gotsch, un portar foarte bun care a fost și pe la CSM Suceava, un tip mai rebel, care s-a enervat odată și a intrat cu calul într-un magazin, și mai era un portar adus de la București, era cel mai tînăr, iar eu nu aveam loc de ei. Dar nu îmi părea rău, pentru că eu venisem din armată și voiam să învăț pentru a intra la facultate, ceea ce s-a și întîmplat în anul următor. Dar antrenorii, ca să mă rodeze, m-au împrumutat la Stulpicani. Nu m-a încîntat, pentru că în loc să stau să învăț și să mă odihnesc, duminica ne trezeam la 4-5 ca să mergem prin deplasări… Eram eu și un coleg de la Humor, iar nouă ne dădeau cîte 100 de lei că venim. Ceilalți jucători erau angajați, erau plătiți de Mina Crucea și aveau salarii mari. Noi eram amatori. Făceam antrenamente luni, marți, miercuri, joi, vineri. Eu mă antrenam cu Humorul. Numai în ziua jocului mergeam acolo. Erau condiții atunci – la Humor făceam antrenament, baie, apoi la masă și, în final, fiecare acasă. Erau condiții. Pe atunci, Stulpicani era în liga a IV-a”. Tiberiu Avram, redactorul șef al ”Monitorului de Suceava”.
