„Medicul chirurg Gabriel Tatos s-a născut la Hîrtop în 1878 și a murit în 1927. El a fost în Primul Război Mondial medic pe front și a dat dovadă de acte de eroism deosebite. Cînd a revenit avea mantaua ferfeniță de gloanțe. El nu aștepta să-i aducă brancardierii răniții, ci mergea în linia întîi și le dădea primul ajutor medical. Pentru asta a fost medaliat cu Ordinul <Steaua României> și cu Ordinul <Coroana României>. După aceea, Gabriel Tatos a venit la Spitalul <Stamate> din Fălticeni. Era un medic deosebit și lumea îl aprecia. Cumpăra medicamente pentru bolnavi și îi trata gratuit pe aceștia. Făcea acte de caritate. Ca un fapt deosebit, Gabriel Tatos, după ce s-a întors de la război, în 1927 a avut un malpraxis. Un pacient de-al lui a murit după operație. Medicul a avut procese de conștiință și s-a sinucis. Ceea ce în zilele noastre nu numai că nu se întîmplă, însă nici măcar o demisie nu există pentru un act din ăsta. O legendă preluată de marele om de cultură Arthur Gorovei spune că ar fi fost o pedeapsă divină legată de moartea doctorului Tatos. O pedeapsă pentru faptul că în 1927 sau mai devreme cu un an sau doi el a transformat bisericuța din incinta Spitalului <Stamate> în sală de așteptare pentru bolnavi. Asta este legenda despre Gabriel Tatos”. Președintele Fundației Culturale „Șezătoarea” din Fălticeni, profesorul Ioan Ilișescu.
