”Politicienii au nevoie de Biserică, nu Biserica de ei”

Oamenii se raportează la funcție, din interes cei mai mulți, din frică puțin și din respect foarte puțin. Eu le spuneam colegilor că ești ce ești cînd nu mai ești ceea ce ai fost. Cred că-i în fibra noastră. Noi, românii, tot timpul sîntem mai comozi ca oricare alt popor din lumea asta. Dacă te uiți la presa locală scrisă pe prima pagină, joi, vineri, sîmbătă, înainte de orice mare sărbătoare, parcă-i icoana celor 40 de Mucenici. Sînt toți acolo înșirați. Uneori, un prieten de-al nostru, care conduce un ziar, spunea că nu mai are unde pune un titlu. Era bătălia și pe poziții… Problema e că este și reciprocă povestea și se cere. Eu nu pot spune că am fost altfel, dar dacă luați orice ziar de-atunci veți vedea că niciodată, ori poate numai întîmplător la urări apărea poza mea. Mai tot timpul era numele instituției pe care o reprezentam sau dacă era personal de cele mai multe ori aveam citate, în special dacă erau sărbători religioase, erau citate din Biblie. Acum, o doamnă parcă-i mironosiță, scrie că vă urez ba una, ba alta și la urmă semnează cu deputat sau primar. Nu știe lumea cine ești… Ca și cum ai scrie pe-o pictură de Michelangelo cum îl cheamă pe ăla care a realizat lucrarea. Este rușinos. Sau mai vezi cîte un politician așa, foarte rotofei, care face reclamă la Postul Paștelui și care ne explică despre ce-i vorba. Nu dau lecții, însă cred că și ierarhii oricărei biserici greșesc, pentru că permit să se întîmple ceea ce se întîmplă. Actorul Victor Rebengiuc, atunci cînd toți se înghesuiau să dea adeziuni la noua orînduire, cerea o pauză mai lungă între ultimul <Să trăiți, tovarășe Ceaușescu!> și pasul următor. Este o problemă a bisericii, și nu a politicienilor. Dacă ne uităm la politicienii locali, unii din ei chiar sînt religioși, și acolo e de înțeles. Dar e o vorbă: nu știu cum se întîmplă că ori de cîte ori merg eu la biserică este Crăciunul sau Paștele. Eu nu pot intra în sufletul omului să văd motivația, dar dacă e un om care merge la biserică și cînd nu-i Crăciun ori Paști e altceva. Acum a fost Sărbătoarea Paștelui și puțini știu ce înseamnă. Se exploatează economic, imagistic, ca orice poveste, însă, dacă la răstignire Irod trimitea un mesaj de condoleanțe sau Pilat, care-i un fel de președinte de consiliu județean sau de prefect, asista și el spășit în primul rînd să vadă cum îl răstignește pe Hristos? Imaginea cu politicieni pe care o văd la sărbători este exact ca și cum Sinedriul, un fel de Parlament de pe vremea lui Iisus, ținea o ședință solemnă. Nu-i în regulă. Un pas mai în spate ar fi foarte bun. Ar trebui puțină decență și cred că Biserica ar trebui să dea tonul. Politicienii au nevoie de Biserică, nu Biserica de ei. Doar că speră că-s buni sponsori nu e suficientă motivația. Întotdeauna a existat o comuniune între clasa politică și biserică. Hristos, cînd a fost răstignit, cînd s-a dat hotărîrea, a fost o combinație între preoți și conducători, Pilat, Irod, Caiafa, ș.a.m.d. A fost în istorie lucrul ăsta, dar nu înseamnă că dacă a fost este și bine”. Medicul veterinar Orest Onofrei, fost prefect de Suceava și fost senator.