Islanda, țară cu aproximativ 400.000 de locuitori, are rezultate foarte bune în sport. Cel mai recent exemplu în acest sens îl reprezintă Naționala de handbal masculin, care a ocupat locul IV la Campionatul European. Profesorul universitar doctor Petru Ghervan este coordonatorul loturilor din cadrul clubului de handbal masculin CSU Suceava:
”Trei dintre antrenorii celor patru echipe care au jucat finala mică și finala mare sînt islandezi. Islanda reprezintă ceva de-o vreme în handbal. De la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2016, cînd au luat locul II, cînd s-au calificat în finală, iar pentru Islanda este o performanță. Pentru oricine este o performanță, dar cu atît mai mult pentru o țară destul de mică. Islanda reprezintă un handbal care s-a impus, pentru că antrenorul echipei Germaniei, Alfred Gislason, a fost antrenorul echipei Kiel mulți ani la rînd, cînd Kiel-ul a făcut legea. E vorba de o anumită școală, o anumită concepție care se bazează pe un handbal foarte fizic, adică foarte direct și foarte fizic, ceea ce aseară (în finala Danemarca-Germania 34-27 – n.r.) s-a impus. Adică Danemarca, aseară, chiar dacă are un antrenor danez, Nikolaj Jacobsen, singurul dintre cei patru, joacă același handbal. Și s-a impus pe acest aspect, un handbal foarte fizic, foarte dur, aspru, cu contacte foarte puternice – după ce te-ai ridicat dintr-un asemenea contact de pe jos și te duci și intri din nou imediat, la 2-3 secunde, intri într-un nou contact pe depășire, pe acțiuni de pătrundere, care înseamnă niște contacte destul de dure. Dar, ați văzut că accidentele au apărut nu neapărat din cauza contactelor, ci accidentările au apărut din cauza oboselii – dureri musculare, au cedat anumite articulații și alte lucruri asemenea, și nu neapărat din cauza contactelor. Ați văzut că a apărut acea regulă a atingerii la față, atingerea sau atacul imprudent la fața adversarului care este sancționat cu cartonaș roșu și ăsta a influențat anumite rezultate pînă la urmă.
(Arbitrajul? Uneori se dă 7 metri în loc să se fluiere fault în atac, așa cum ar fi normal.) Cînd aceeași situație sau situații similare sînt tratate în mod diferit, atunci te ia cu capul și nu putem să ne mirăm, de ce să ne mirăm cînd un antrenor protestează sau își iese din minți? Sau un jucător? Este o școală și asta, noi încercăm să ne abținem, încercăm să ne antrenăm, psihologic vorbind, să ne antrenăm în timpul procesului de pregătire, să ne antrenăm să rezistăm la asemenea decizii, pentru că sportul este sport și presupune în anumite situații și greșeli din partea arbitrilor, dar cînd lucrurile sînt atît de clare, un om plătit să facă o treabă corectă și bună nu are voie să facă asemenea greșeli. (Foto: Flashscore)
