Hramul Sucevei, din 1783

Directorul Muzeului Național al Bucovinei, doctorul în istorie Emil Ursu, a explicat la Radio Top de ce Hramul Sucevei este pe 24 iunie:

Practic, după 1783, alături de ziua de 2 iunie, ziua în care este sărbătorit Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava, s-a adăugat și ziua de 24 iunie, cînd în calendarul ortodox este o mare sărbătoare, Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul sau Sînzienele. La Suceava și, sigur, mai larg în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, astăzi este pomenit și Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava, un sfînt de care se leagă pînă la urmă începuturile istoriei bisericești în Moldova. Și mă gândesc la faptul că, odată cu aducerea moaștelor Sfîntului Ioan cel Nou la Suceava, vorbim și de Mitropolie de sine stătătoare. Se întîmpla în vremea lui Alexandru cel Bun. Sînt mai multe păreri vizavi de aducerea acestor moaște la Suceava. Unii spun undeva între 1402-1404, însă se pare că abia în 1412 au fost aduse aceste moaște la Suceava de undeva dintr-o cetate albă de pe limanul Nistrului. Nu se știe exact. Petre Năsturel, de exemplu, arăta că mai erau cel puțin două locații în Crimeea cu numele de Cetatea Albă.

Pe 24 iunie nu vorbim de atestare documentară, vorbim doar de importanța Sfîntului. Suceava are două atestări: atestarea Cetății – 10 februarie 1388 și atestarea orașului în 18 august 1388. În primul caz este vorba de un împrumut acordat de Petru I Mușat Regatului Polon, împrumut pe care voievodul îl semnează în Cetatea Sucevei, iar în cazul celui de-al doilea document vorbim de un document armenesc, mă rog, o vînzare de case în Suceava. Evident, la 1388 orașul exista.

Hramul Sucevei, spuneam, 1783, este un moment foarte important, pentru că este anul în care moaștele Sfîntului Ion cel Nou sînt aduse de la Jovkva înapoi la Suceava. Dacă, mă rog, revenim la istorie, știm că aceste moaște, din păcate, au părăsit Moldova undeva la 1686, cînd împreună cu odoare și documente, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, încercînd să le protejeze, le duce la Jolkiew, astăzi este vorba de Jovkva în Polonia. Ele rămîn acolo pînă după ocuparea Bucovinei de către austrieci și un alt episcop, Dosoftei Herescu de la Rădăuți, în sfîrșit le ridică în noaptea de 18 iunie 1783, le pune într-o trăsură străjuită de șapte ostași, ele trec în sfîrșit pe la Cernăuți în 29 iunie, în Biserica Sfînta Treime stau pînă în 7 septembrie și, apoi, la 13 septembrie 1783, sînt redepuse la Suceava”.