Curtea Domnească a Sucevei, Palatul Cotroceni al vremii

Firma spaniolă <Arena>, care a făcut cu ani în urmă proiectul de reabilitare a Curții Domnești, a gîndit o chestiune foarte interesantă. O curte domnească închisă, un fel de sit arheologic într-un muzeu. Sigur, costa foarte mult proiectul, dar ar fi fost o mare realizare pentru oraș. Din păcate, din motive legislative și financiare, acel proiect nu s-a mai întîmplat. Eu am văzut un al doilea proiect, prin 2019. Însă, din punctul meu de vedere era o chestiune foarte slabă, fiind vorba de o punte suspendată care ducea într-un stîlp. O doamnă arhitect care nu văzuse obiectivul a făcut proiectul. Cert este că primăria se străduiește să găsească banii necesari pentru Curtea Domnească. Este unul din obiectivele de mare importanță pentru Suceava. Toată lumea spune că Ștefan cel Mare gestiona Moldova de la Cetate. Nu, greșit, o făcea de la Curtea Domnească. Toți domnii Moldovei făceau asta. Nimeni nu-și ducea un potențial inamic în fortăreață. Monetăria țării funcționa acolo, tezaurul țării era acolo, și nu puteai să faci diplomație acolo. Curtea Domnească era Palatul Cotroceni al vremii. La Curtea Domnească, arheologic, s-au identificat cîteva niveluri de construcție, începînd cu Petru I Mușat. Aproape sigur avea un parter din piatră și un etaj din lemn. Ce s-a găsit în săpătura arheologică? În afară de diverse temelii de ziduri s-au găsit beciuri foarte, foarte mari, în care era căzută podeaua arsă. Fiind vorba de niște beciuri atît de generoase, cu siguranță că și încăperile erau destul de generoase. Pe vremea aia se mînca multă carne. Zona dinspre stația de autobuz din centrul Sucevei era înțesată cu oase. În cutuma epocii medievale nu aveau coșuri de gunoi sau gropi de gunoi și aruncau, pur și simplu, pe geam resturile. Evul Mediu a fost un ev al mirosurilor tari. Nu exista canalizare, nu existau toalete”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.