Pînă pe 6 martie 2026, la Muzeul de Istorie din Suceava poate fi vizitată expoziția ”Grecii de peste mări. Vase cu figuri roșii din Etruria și Magna Grecia”. Directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, spune de ce expoziția merită vizitată:
”Este o expoziție care se adresează tuturor. Cred că lumea ar trebui să vină să o vadă cel puțin din trei considerente. În primul rînd este o expoziție care adună piesele valoroase din toată România, cu excepția teritoriului Constanței. De ce cu excepția teritoriului Constanței? Pentru că dacă pentru Constanța, avînd în vedere că acolo au fost colonii grecești, există ceramică și din Grecia, dar și din Magna Grecia, adică din zonele care nu țineau efectiv de Grecia, dar fuseseră colonizate de aceștia, expoziția de la Suceava adună vase cu figuri roșii din Etruria, deci zona stăpînită de etrusci, și din tot ceea ce înseamnă Magna Grecia, adică zone care au fost colonizate de Grecia. Sigur, această expoziție cu ceramică grecească este prima care are loc la Suceava. Niciodată nu a mai fost adusă o expoziție cu ceramică grecească aici. Ca fapt divers, eu încerc de cîțiva ani, am o anumită corespondență cu spațiul german, am tot încercat să aduc din Germania ceramică grecească, am încercat de la Dresda, dar din păcate nu am avut succesul scontat. Expoziția mai are, spuneam, încă două aspecte. Al doilea aspect este frumusețea vaselor. Tehnica de realizare și decorul acestor piese este absolut nemaipomenit. Nu-ți vine a crede că aceste piese sînt făcute în urmă cu 2.500-2.700 de ani. Atunci cînd pot, eu spun că de la greci încoace nu s-a mai inventat nimic, vrem sau nu, cultura greacă este cea care dă ora exactă. A dat și dă în continuare ora exactă. Chiar dacă de multe ori semnificația termenilor sau procedeelor pe care le folosim și astăzi s-au schimbat. Și poate cel mai ilustru exemplu este democrația. Folosim și astăzi, și ne lăudăm că am preluat de la greci democrația, fără să spunem că la greci democrația era cu totul altceva decît se înțelege astăzi, că acolo democrația se împărțea doar între proprietari, între cetățeni, nu era și pentru sclavi. Un aspect. Al doilea aspect. Erau, evident, diverse facțiuni cu diverse păreri. În Agora se adunau toți și nu plecau de acolo, adică dormeau acolo, nu plecau de acolo pînă nu se ajungea la un numitor comun. Astăzi știm foarte bine cum e. Majoritatea simplă dictează. Or, asta nu mai este democrație”.
