”Una din ultimele lecturi este Nicolae Suțu, <Memoriile Principelui Nicolae Suțu, mare logofăt al Moldovei 1798-1871>. Eu am mai spus, cred, de la 1750 și pînă în anul de grație 2024, în România s-a schimbat un singur lucru: durata mandatului. În rest, nu s-a schimbat nimic. Este foarte multă legislație, foarte liberală, dar nu se aplică. Problema drumurilor a rămas, problema gunoaielor a rămas, bîrfa și bîrfoteca, ca instituție, a rămas… (Nu mai avem greci și turci), spunem că rolurile sînt jucate de români, însă eu cred că i-am asimilat. Nicolae Suțu, de exemplu, era grec, a devenit familie românească pur-sînge. Suțu este o familie care vine din Fanar, tatăl lui Nicolae Suțu, Alexandru Suțu, a fost domnitor în Țara Românească.
Trec printr-o perioadă în care citesc sau recitesc lucrări memoriale, fie că vorbim de jurnale ori de lucrări de amintiri… Personaje care au prins sfîrșitul epocii fanariote, epoca regulamentelor organice, începutul sau chiar jumătatea domniei lui Carol I. Interesant este că oameni care nu s-au împăcat între ei spun aceleași lucruri – oameni cu școală, educați. Spun aceleași lucruri și te pune un pic pe gînduri asta.
Acum am reluat Ioan Bălăceanu, <Vorbele unui pașoptist>. Ioan Bălăceanu a fost un om foarte important în diplomatica românească. Este descris ca fiind unul din diplomații ce cunoșteau perfect eticheta. Sigur, cu rude în toată Europa, începând de la Constantinopol și terminînd cu Marea Britanie, Paris, Italia, Germania, ș.a.m.d. Un tip care a prins și a participat activ la Revoluția de la 1848, a fost exilat vreo nouă ani, s-a întors și a fost prefectul Poliției, apoi diplomat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Are marele merit – el a negociat cu Carol și venirea lui Carol, a negociat cu Napoleon al III-lea…, deci era foarte cunoscut și lăudat și de francezi. Era cunoscut în mediul diplomatic otoman. Și era un anti-rus convins.
Apropo de diplomație, exista înainte o anumită doză de cavalerism. Ușor, ușor a fost înlocuit cu ghiolbanismul, nu știu dacă este cel mai bun termen, pe de o parte. Însă, nu poți să spui – lumea diplomatică are încă o anumită doză de etichetă”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei. (Foto: Cunoaște Lumea)
