Preşedintele PNL Suceava, senatorul Gheorghe Flutur, a salutat adoptarea în Senat a legii votului prin corespondenţă, arătînd că această lege a trecut de Senat după o lungă şi grea luptă a PNL cu cei din PSD.
La Sala Palatului din Bucureşti au avut loc lucrările Congresului Extraordinar al PSD „Construim România împreună” în prezenţa a 4.000 de delegaţi din cadrul organizaţiilor judeţene ale PSD. Delegaţia Organizaţiei Judeţene Suceava, condusă de preşedintele Cătălin Ioan Nechifor, a fost compusă din parlamentari, primari, viceprimari, consilieri locali şi consilieri judeţeni. Cei 92 de delegaţi din partea PSD Suceava au votat pentru continuitatea în PSD.
În aceeaşi Sala a Palatului unde Partidul Comunist Român îşi ţinea congresele, peste 4.000 de pesedişti din întreaga ţară s-au ridicat în picioare, pentru maxim 5 secunde, la solicitarea preşedintelui lor, Liviu Dragnea, pentru a comemora într-un moment de reculegere victimele dictaturii comuniste. De pe locul său din primul rînd, Ion Iliescu, preşedintele de onoare al partidului, s-a ridicat cîteva secunde în picioare, imediat după ce Dragnea, în discursul său de la Congres, a afirmat inclusiv că PSD nu şi-a asumat greşelile de după Revoluţie, „cum ar fi victimele violenţelor din Piaţa Universităţii”.
Ion Iliescu: „Este o critică directă la adresa liderilor partidului nostru, care au o slabă legătură cu intelectualii ţării. Nu sînt prezenţi în mijlocul lor, în acţiuni specifice. Aş vrea să amintesc doar un eveniment recent – Festivalul „Enescu”. A fost o mare manifestare a culturii româneşti. Liderii PSD n-au fost prezenţi. O singură dată a apărut Ponta pentru cîteva minute dintr-un concert.
Este un semnal că nu prea sînt deschişi liderii partidului nostru la viaţa intelectuală, la viaţa culturală şi ăsta e un prost semnal”.
Fostul preşedinte Ion Iliescu este urmărit penal în dosarul mineriadei din iunie 1990, pentru infracţiuni contra umanităţii, respectiv reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, soldată cu decesul a patru persoane şi rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane, au declarat oficiali din Parchetul ICCJ.
Scena 1
(Crîşmarul îşi îmbracă halatul de bucătărie şi ia o poziţie marţială.)
Crîşmarul: Ia spune-mi ceva, da să nu mă minţi!
Costică: Te-am minţit eu vreodată? Nu mă jicni!
Crîşmarul: Atuncea spune-mi pe cinstite: ce făceai tu acuma 25 de ani?
Costică: Ce făceam? Bine.
Crîşmarul: Eu nu te întreb de pamplezir. Te întreb pe cinstite.
Costică: Pe cinstite, nu-mi mai aduc aminte deloc.
Crîşmarul: De mineriadă îţi aminteşti?
Costică: Ce înseamnă mineriadă?
Crîşmarul: Cînd ai fost să cotonogeşti tineret.
Costică: Asta chiar nu-mi mai aduc aminte deloc.
Crîşmarul: De Iliescu îţi aminteşti?
Costică: Care, bă, Iliescu? Nu-mi amintesc.
Crîşmarul: Iliescu Ion.
Costică: De unu Ion a lu Păduchiosu parcă îmi amintesc. Ce-i cu el?
Crîşmarul: Ion Iliescu, chiar după revoluţie. Nu-ţi aminteşti?
Costică: Care revoluţie?
Crîşmarul: Din decembrie ’89.
Costică: Nu-mi amintesc, bă. Eşti cu capu?
Crîşmarul: Hai să-ţi împrospătez memoria colectivă. De vătămare corporală ai auzit?
Costică: Am auzit. Fără asta nu se poate.
Crîşmarul: Vezi că te-am prins? Cîţi ai vătămat corporal personal?
Costică: Cînd te referi?
Crîşmarul: Acuma 25 de ani.
Costică: Asta nu-mi amintesc. Întreabă-mă mai aproape.
Crîşmarul: Mai aproape nu se mai pune. Hai să vorbim altfel!
Costică: Hai!
Crîşmarul: Ţii minte cînd ne uitam noi la televizor în alb-negru?
Costică: Asta ţin minte. Ne uitam la bulgari şi la ruşi.
Crîşmarul: Şi după asta nu s-o dat revoluţie la televizor?
Costică: Ţin minte şi asta.
Crîşmarul: Şi după asta nu era democraţie originală?
Costică: O fi fost. Treaba lor.
Crîşmarul: Şi după asta nu era unu Coposu?
Costică: Ba era. Asta ţin minte.
Crîşmarul: Şi n-o venit minerii să-l bată şi să-l scoată din ţară?
Costică: Şi asta ţin minte.
Crîşmarul: Şi n-am ieşit şi noi cu ciomegele să ne batem prin sat?
Costică: Asta ţin minte.
Crîşmarul: Păi asta-i mineriada. Acuma te-ai prins?
Costică: Spune aşa! Aşa ceva nu se uită!
Crîşmarul: Cîţi am cotonogit noi atunci?
Costică: Fără număr.
Crîşmarul: Vezi? Asta-i! Şi acuma o sosit clipa.
Costică: Să ieşim iarăşi la cotonogit?
Crîşmarul: O sosit clipa dreptăţii.
Costică: Cine, bă? Unde? Cînd?
Crîşmarul: Ori eşti prost, ori te faci. O sosit clipa să dai socoteală.
Costică: Pentru ce?
Crîşmarul: Pentru crime împotriva umanităţii.
Costică: Nu te cred. La vîrsta asta a mea?
Crîşmarul: Vîrstele nu contează. Justiţia n-are vîrstă.
Costică: Ia mai dă-o-n mă-sa de justiţia naibii. Altă treabă n-are?
Crîşmarul: Cu justiţia nu te pui.
Costică: Şi dacă pun de altă mineriadă?
Crîşmarul: Ştii să scrii?
Costică: De ce să ştiu să scriu? Care-i treaba?
Crîşmarul: Că acuma toate se face tot prin corespondenţă, nu se mai face cu bîta.
Scena 2
(Costică buchiseşte încruntat într-un caiet dictando.)
Ionică: Ce trudeşti tu acolo?
Costică: Scriu o mineriadă prin corespondenţă.
Ionică: Bravo ţie. Că măcar noi să salvăm situaţia.
Costică: Mai este ceva de salvat?
Ionică: Situaţia. N-ai auzit ce ne-aşteaptă?
Costică: N-am auzit şi nici n-am capu la asta. Şi tu de unde vii aşa încruntat?
Ionică: De la congres.
Costică: Ce-ai făcut la congres?
Ionică: L-am votat pe Dragnea în unanimitate.
Costică: Şi-n rest ce-ai făcut?
Ionică: Nu mă-ntreba, că-mi crapă capu şi-acuma.
Costică: S-o făcut paranghelie? Cît ai băut?
Ionică: N-am băut, n-am mîncat, n-am vorba aia, nimica!
Costică: Şi-atunci de ce-ţi crapă capu?
Ionică: De la cultură.
Costică: Lasă-mă să pricep!
Ionică: După congres, în loc să ne ducă la crîşmă, ghici unde ne-o dus?
Costică: La terasă.
Ionică: Ne-o dus la George Enescu, la Mihai Eminescu şi la alţii ca ăştia.
Costică: Şi ăştia cu ce v-o servit?
Ionică: Cu vernisaje, cu şezători, cu concerte şi cu lansări de carte.
Costică: Vai de voi. La urma urmei, cu ce-aţi greşit, Doamne iartă-mă?
Ionică: Habar n-am. Cred că s-o răzbunat Iliescu pe noi.
Costică: Dacă l-aţi votat pe Dragnea, cred şi eu!
Ionică: Noi de unde să ştim?
Costică: Ceva trebuie să fi fost, de i s-o pus pata pe voi.
Ionică: Cred că de la Dragnea ni s-o tras toate astea.
Costică: N-am zis eu?
Ionică: Dacă nu-l enerva, poate scăpam de necaz.
Costică: Cum de l-o enervat?
Ionică: L-o sculat în picioare să-şi ceară scuze pentru mineriadă.
Costică: Exact cum m-o enervat crîşmaru pe mine!
Ionică: Şi-atunci Iliescu ce şi-o zis?
Costică: Ce şi-o zis?
Ionică: Ia să-i pedepsesc eu cu nişte concerte şi cu nişte vernisaje!
Costică: Cum să construieşti România împreună cu asemenea oameni?
Ionică: Asta am zis şi noi. Da şi-o furat-o pe chestia asta!
Costică: Cum şi-o furat-o?
Ionică: L-o băgat în cercetări pentru crime umanitare.
Costică: Dacă nu-şi vede de bătrîneţile lui, aşa-i trebuie!
Ionică: Da vezi că pînă-l condamnă pe el, şi noi am îmbulinat-o.
Costică: Ne bagă şi pe noi la crime umanitare?
Ionică: Pe noi ne bagă în săli de concerte, în biblioteci, în galerii şi-n cine mai ştie ce recitaluri.
Costică: Nu putem participa prin corespondenţă?
Epilog
(Ionică numără nişte teancuri de bilete şi le împarte pe căprării.)
Crîşmarul: Lucrezi şi tu la mineriada prin corespondenţă?
Ionică: Eu număr bilete. Nu vezi?
Crîşmarul: Ce fel de bilete?
Ionică: Bilete la concerte, la simpozioane şi la lansări de carte.
Crîşmarul: Şi cu ele ce faci?
Ionică: Ţi le dau ţie, să le-mparţi la clienţi PSD.
Crîşmarul: Ce să facă clienţii cu ele?
Ionică: Să se apropie de aceşti intelectuali.
Crîşmarul: Care?
Ionică: Care este. Nu mă mai enerva şi tu!
Crîşmarul: Şi cum să le bag eu pe gît biletele astea?
Ionică: Le dai un rachiu bonus dacă primeşte două bilete.
Crîşmarul: Vrei să dau faliment? Eşti nebun?
Ionică: Lasă, că şi-aşa torni apă-n rachiu. Nu te plînge.
Crîşmarul: Nu asta-i problema.
Ionică: Da care-i?
Crîşmarul: Că dacă află de biletele astea, nu mai calcă nimeni în crîşmă.
