Într-un editorial pentru profit.ro, cu titlul <Într-o lume fragmentată, cooperarea este o resursă costisitoare, strategică și de supraviețuire>, analistul economic Daniel Apostol a scris despre ediția din 2026 a Forumului Economic Mondial (19 – 23 ianuarie 2026) de la Davos-Klosters, Elveția. Domnul Apostol, care este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES și director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro, a vorbit despre acest subiect și la Radio Top:
”Forumul Economic Mondial este un reper de cîteva decade încoace, de 40 de ani încoace este un reper pentru modul de gîndire, de orientare a creșterii economice globale. La Davos se întîlnesc liderii lumii politici, informali, formali, culturali, economici, lideri de influență, chiar și lideri militari, într-o tendință de a desena, să spunem, modelul de desfășurare a vieții, mai ales economice și politice, pentru anul în curs. Iar timp de trei decenii, în ultimii 30 de ani, cooperarea internațională și globalizarea au reprezentat tema majoră, indiferent din ce perspective au fost abordate. E drept că sînt 30 de ani în care am asistat cu toții la o creștere economică susținută, la un comerț care a crescut, la lanțuri de aprovizionare care s-au extins, iar conflictele pe care le-a întîmpinat lumea în cei 30 ani au fost conflicte care au dat semne că ar fi gestionabile. Ei bine, sentimentul este că această lume a dispărut. Chiar faptul că una dintre principalele teme ale Forumului Mondial de la Davos este intitulată <Cum mai putem coopera într-o lume tot mai contestată?> arată, de fapt, realitatea incomodă, și anume că, astăzi, liderii se vor întîlni să încerce să limpezească, să găsească strategii de conlucrare, de fapt, o conlucrare nu pentru globalizare, o conlucrare pentru supraviețuirea modelului economic actual, pentru că lumea de astăzi nu mai este unipolară, este multipolară. Nu doar multipolară, este profund fragmentată, tensionată și instabilă. Și dacă odinioară noi consideram un rezultat al globalizării această cooperare internațională, astăzi cooperarea internațională a devenit mai mult decît dificilă, este chiar contestată de mari puteri precum Statele Unite ale Americii și constatăm că într-o lume pe care aș numi-o multi-conflictuală, nu neapărat cooperarea per se e modelul de viață, ci cooperarea cu scop dat. O resursă costisitoare, dar care este o resursă de data asta de strategie de supraviețuire.
Marile semnale le avem întotdeauna de la Marile Puteri. Iar între Marile Puteri, conceptul de competiție gestionată de cel care e învingător ne arată că ceea ce identificam noi ca mijloace de cooperare antecedent nu mai au valoare acum. O cooperare adusă la zi, realistă să spunem, ar avea, însă, în contrapondere, o altă realitate. În unele situații, lipsa cooperării sau o necooperare poate avea un cost mult mai mare. Și atunci părțile sînt forțate să coopereze. Mă refer acum, de exemplu, la direcțiile pe care le dau Statele Unite ale Americii, și de multe ori constatăm că cei cu care poartă un astfel de dialog de presupusă cooperare pragmatică se văd puși în situația între a decide dacă nu cumva costul necooperării le va fi mai mare. Să ne gîndim la ce se întîmplă acum în relația cu Venezuela, unde nu avem o limpezire de situație și un răspuns ferm. Nu știm dacă cooperarea cu Statele Unite nu cumva va fi mai benefică decît absența cooperării”.
