Recent, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a afirmat că elevilor de gimnaziu și de liceu nu ar trebui să li se dea teme care, adunate, să le ocupe mai mult de două ore pe zi, iar de acest lucru ar trebui să se asigure dirigintele de la clasă și părintele. Profesoara Gabriela Mihai este directoarea Școlii Gimnaziale nr. 1 Suceava și a fost șefa Inspectoratului Școlar:
”Este o discuție veche. Este și un ordin de ministru din 2016 care reglementează cumva… Eu am citit niște studii care nu fac referire la temele pentru acasă practicate în România, ci la temele pentru acasă în învățămîntul internațional. Pe fiecare treaptă de învățare ar trebui un exercițiu, nu temă pentru acasă, cam de 10 minute. Adică, pentru clasa I tema pentru acasă ar trebui să fie una de doar 10 minute, pentru clasa a II-a de 20 de minute, pentru clasa a III-a de 30 de minute și așa mai departe. Evident, ajungem la liceu undeva la două ore.
Acum, depinde cum este privită tema pentru acasă, cum o înțelege elevul, sau cum îl facem pe elev să înțeleagă: tema pentru acasă ca pedeapsă sau tema pentru acasă ca dezvoltare a creativității, ca mod de a ajunge într-un punct de satisfacție că ai înțeles ce ai învățat la școală? Tema pentru acasă este un lucru necesar. Nu putem renunța la tema pentru acasă, pentru că este modul de fixare a cunoștințelor dobîndite la școală. Evident că ține și de profesorul care dă tema, cît de frumos sau cît de bine le-o prezintă elevilor, astfel încît ei să-și dorească să o rezolve, s-o facă cu plăcere. Mai ține și de familie. Familia care supervizează, în general, temele și care încurajează sau descurajează efectuarea lor.
Nu. Nu putem renunța la tema pentru acasă, spun eu, dacă vrem învățare eficientă și corectă și, da, timpul trebuie limitat. Cele două ore sînt suficiente, pentru că un copil are nevoie de dezvoltare pe toate laturile vieții, adică nu ne putem focusa doar pe școală și pe teme. Nu asta înseamnă activitatea unui copil într-o întreagă săptămînă. Copilul are nevoie să facă sport, copilul are nevoie să întrețină relații, copilul are nevoie de dezvoltare personală, de activități cu familia, de relaxare, de multe alte lucruri.
Temele și meditațiile sînt lucruri diferite. Temele țin strict de școală și de cerințele școlii. Meditațiile sînt dintr-o altă zonă: țin de așteptările părinților, de dorințele părinților vizavi de progresul copilului lor. Se vorbea și de o educație a părinților. Cred că este ceea ce lipsește sistemului românesc de educație, adică timp și oameni calificați, consilieri, psihologi, care să se adreseze părinților. Societatea este compusă din oameni cu diverse niveluri de educație, de orizonturi și așa mai departe. Fiecare face cu copilul său cum crede dumnealui că e mai bine, dar nu neapărat cum este mai bine, pentru că nu are cine să-l învețe. Eu cred că, dacă ne-am adresa și părinților, noi încercăm, dar cu mijloace puține, cu timp puțin… dacă sistemul s-ar gîndi și la educația părinților, cred că am avea mult mai mult de cîștigat”.
