Luați cu lămîie!
Cu toate că anul de lehamite cu care am fost cadorisiți de zeii electorali și de ploșnițele kremlineze se apropie de sfîrșit, nu cred că există cineva care poate spune că simte măcar o singură adiere de schimbare în bine a năravurilor politice dîmbovițene. Plecarea duglișului sibian din palat, care după ce a luat al doilea mandat a procedat precum parlamentarii care imediat după vot au găsit diferențe ireconciliabile între ei și vehiculul electoral care i-a instalat în fotolii, urmînd ca apoi 4 ani să știe doar unde e casieria, nu a avut darul să ne ridice încrederea în viitor. Ba chiar, mai mult, ne-am adus aminte de sintagma de pe vremea creveților vietnamezi, aceea cu țara și viitorul ei de AUR (pușchea pe limbă-mi!).
Consultarea listei de candidați cu năzuințe cotroceniene, pentru a planta o ștampilă pe buletinul de vot fără să mă țin de nas ca într-o toaletă portabilă, m-a pus în situația unui antrenor de atletism care e obligat să vină cu un competitor pentru suta de metri, doar că alegerea de la trial trebuie făcută dintre locatarii unui azil de bătrîni.
Am de ales între candidați second hand, reșapați ca anvelopele unui TIR, recalificați peste noapte, vopsiți, revopsiți, luați la pilă, foști prieteni la cataramă ce își jurau amiciție și credință veșnică, ajunși acum să își care poșete în coafură, precum zarzavagioacele în autobuz.
După o dispariție de un deceniu, după standardele corporatiste, nu mai poți fi angajat nici măcar împingător de cărucioare în parcarea unui supermarket, dar trăim în țara în care pentru a fi angajat ca portar la Parlament trebuie să aduci dovada unui cazier curat, dovadă ce nu se cere în cazul în care dorești să fii uns al poporului. Curat constituțional!
Cîntecul de sirenă electorală al lustruitorului de crose de golf la Mar-a-Lago, ce pretinde că se trage de brăcinari cu circarul portocaliu, îmi amintește de un film chinezesc dat la TVR prin anii `80. Acolo, un sătean convins de virtuțile și lumina comunismului merge pe jos ca în basme, cale lungă să-i ajungă, și reușește să dea mîna cu tovarășul Mao. Întors acasă, povestește transfigurat experiența trăită, iar sătenii, impresionați de faptul că a fost atins de tătuc, îl roagă să le fie primar. Mobilizator, nu ?
Sau aș putea să încerc ceva nou, marfă de calitate proaspăt scoasă din coletul livrat de TEMU.
Dacă tot am spus că prea multă apă nu face bine satelor de pe cursul Dunării, pot alege un domn primar sub a cărui atentă supraveghere este exclus să poți să faci inundație vecinilor. Că, în același timp, iese din discuție să poți face un duș cu apă caldă e partea a doua, de aceea las cîrcoteala deoparte. O singură îndoială am vizavi de dom` primar. Uneori am văzut că i se supraîncarcă unitatea centrală a procesorului la calcule simple, gen tabla înmulțirii. Înțeleg că genialitatea te face să rezolvi înmulțirea 6×4 cu integrale și derivate, prin 12 metode alternative, dar mi-e teamă să nu cumva, peste cîțiva ani, să îmi amintesc de cuierul pom Klaus ca de un om ager, vorbăreț și iute.
Dacă nici primarul metropolei nu convinge, oferta zilei are, pentru cei rafinați și pretențioși, și o doamnă, realeasă primar al celuilalt Cîmpulung. În binecuvîntata zi a lansării campaniei electorale, deschisă în cel mai electric stil occidental, eram în sală și am văzut-o precum o Ioana d`Arc, Marianne sau Ana Ipătescu care a însuflețit audiența, de ne venea să ne repezim în stradă să scoatem capacele canalelor să putem asana cît mai repede sistemul corupt și ticăloșit. Că am ajuns doar pînă la Hard Rock Cafe, asta e partea a doua. Între timp, 16 apostoli ajunși în Parlament călare pe scorul ei electoral, care a mai umflat cauciucurile sparte ale partidului plin de tinerețe, frumusețe și libertate, au decis că șansele electorale au murit în coteț și i-au retras sprijinul politic, oferindu-ne un bîlci mai grandios decît acela orchestrat de Ponta și Grindeanu, baricadați în Guvern, demiși apoi prin moțiune de cenzură de către propriul partid. Paradoxal sau nu, sondajele o arată în urcare, făcînd bătălia primarilor frumoși și liberi mai palpitantă decît întrebarea care ne-a ținut pe ghimpi o vară întreagă în anii `80. Cine l-a împușcat pe J.R.?
Ultimul și cel din urmă dintre luceferii neamului, aleși de către partide sau autopropuși de voce și talent pentru a ne fi păstori pînă în deceniul următor, este cavalerul florii de ochiul boului, urmărit de asasini inexistenți, dar înveșmîntat etern în mantia morții cerebrale, cocoțat în sondaje pe oftatul popular al marelui invalidat. Dacă pe cei doi edili înscriși în cursă i-am cunoscut personal în partid și am avut ocazia să schimb cîteva cuvinte, pe acest domn l-am remarcat în cîteva episoade trăite în direct în sala de plen. Dacă unele momente trăite pe viu, concerte, evenimente sportive sau întîlniri cu premianți Nobel, îți pot îmbogăți desaga de amintiri cu care te alegi din viață, mie unuia contactul cu acest ins mi-a generat amintiri sulfuroase. Faptul că eram în sală cînd și-a pus mîinile în jurul gîtului ministrului Energiei, care era la microfonul sălii de plen, sau amenințarea cu violul, tot în sala de plen, însoțită dă epitete suine la adresa unei alte somități parlamentare dubioase a culminat cu abordarea mea pe holul parlamentului într-unul din live-urile sale atît de gustate de către un anumit public. Șeful de trib cu instincte de galerie m-a întrebat dacă semnez o moțiune a partidului său și i-am răspuns că nu mă asociez cu extremiștii, fapt care l-a determinat să îmi spună că am față de corupt. Și-a zis că mi-a dat nucleara. I-am spus calm că fața lui emană o sexualitate minoritară nontradițională. A rămas perplex puțin, i-a dat cu virgulă. End of story. Sau, mai bine zis, koneț filma !
Și, dacă tot am pomenit de filme, într-o vreme în care viața reconfirmă cu brio acea perenă zicală, ultima secvență ce mi se pare extrem de potrivită acum, cînd va trebui să aleg un candidat, vine din seria memorabilă Brigada Diverse. Cei trei protagoniști, la cîrciuma lui Fane-ncurcă lume, sînt serviți la masă cu un pește. Dem Rădulescu, galant, îi oferă lui Jean Constantin posibilitatea să aleagă bucata favorită.
„Cap, coadă sau lămîie? Ia lămîia!”
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
