La fel ca în România, și în Franța sînt din ce în ce mai puțini medici urgentiști și de familie.
”Da, este o problemă și este, probabil, o problemă în Europa, în general. Cred că la bază este motivația medicilor, motivația tinerilor de a se orienta spre meseria medicală. Impozitele sînt din ce în ce mai mari, răspunderea lor e din ce în ce mai mare, este foarte ușor să fie trași la răspundere pentru diverse motive. Muncesc și foarte mult, în principiu, dacă vor să-și cîștige un ban. Una peste alta, într-adevăr, motivarea de bază, cît ar fi ea de importantă, dispare cu timpul. Și încet, încet vocațiile se estompează, dispar. Medicul de familie este, în principiu, un medic cu o profesie liberală, are cabinetul lui, are clientela lui, dar își dorește un număr de pacienți limitați, printre altele, din cauza impozitelor. Dacă muncește prea mult, are mulți pacienți, trece peste baremuri și impozitul ajunge să îi fie jumătate din ce a cîștigat. Deci, la un moment dat își fac socoteala că nu mai rentează să muncească atît.
Sportivii, ca și orice profesie liberală, nu vorbesc de cei ce sînt la niveluri superioare, și așa mai departe, dar toți cei ce câștigă, hai să zic așa, sume mijlocii, peste 50.000 de euro pe an, ceea ce nu este extrem de motivant, zic așa, sînt considerați bogați în Franța. Persoanele astea sînt impozitate cu 45-50% din ce au cîștigat. Adică, jumătate la stat. Asta înseamnă că din cei 50.000, persoanele respective o să cîștige 25-27.000 de euro. Cam asta e ideea.
Și, încă o dată, problema la bază este răspunderea. Răspunderea și problemele pe care le întîlnesc cotidian. Adică, un medic de familie sau un medic care lucrează în domeniul spitalicesc, să zicem un urgentist, are o problemă de volum, are o problemă de clientelă. Nu trebuie să uităm că în Franța avem un număr extrem de important de migranți care au niște pretenții foarte importante, care au o cultură, care se telescopează puțin cu educația medicilor. Ei cîștigă destul de puțin pentru munca pe care o depun, pentru aceste probleme cotidiene… poți să fii reclamat foarte ușor. El poate să aibă un proces, o să fie pe prima pagină a ziarelor, își pierde clientela pe care o are, are probleme, trebuie să plece… este acest decor deloc propice unei profesiuni liberale. Ocupîndu-te de sănătate trebuie să te implici, trebuie să fii atent cu pacientul, trebuie să te implici personal.
Imagistica, radiologia, nu vorbesc de radioterapia clinică sau de intervenții, dar radiologia, care este un domeniu tehnic, se plătește foarte bine, este o muncă precisă unde ai foarte puține contacte cu clientul, el te vede ca pe un fotograf mai specializat, așa, îi arăți acolo niște chestii pe care nu le înțelege, nimeni nu te contrazice, toată lumea e de acord cu tine. Și se plătește foarte bine. Sînt, într-adevăr, mulți tineri care se orientează spre acest tip de meserii sau, bineînțeles, spre meserii mai administrative: medicina muncii, lucruri de genul ăsta, unde nu au multe lucruri de făcut. Iar, bineînțeles, unii rămîn pe chirurgie, pe medicină internă, pe alte lucruri. Dar medic de familie sau urgentist, unde ești în prima linie să lucrezi cu pacienți… devine din ce în ce mai complicat și din ce în ce mai disuasiv pentru cei ce vor să facă această meserie. Eu, personal, lucrez mai mult cu spitale, mai puțin cu medicul direct, dar, într-adevăr, din tot ce poți să schimbi ca idei, ca păreri cu medicii pe care îi întîlnesc în spitale sau în clinici private este un fel de lașitate… le cad brațele puțin în fața dificultăților și preferă să se orienteze, ca orice om, către ce este mai ușor de trecut. Nu sînt toți Don Quijote”. Informaticianul româno-francez Mihai Focșa este directorul general al QSP SYSTEMS, o companie care face softuri și care colaborează cu numeroase spitale din Franța, dar și cu cîteva unități medicale din România, inclusiv din Suceava.
