Cred că deja ne-a calificat!

Unul din marile dezavantaje ale publicațiilor săptămînale este acela că între apariția unui număr și cea a următorului se petrec evenimente care s-ar cuveni dezbătute, analizate, comentate, numai că în săptămîna dintre numere, ele devin cel mai adesea perimate, anacronice. De aceea, ce încerc eu acum e să comentez (de fapt, să speculez) pe baza unui eveniment încă nepetrecut la momentul cînd scriu, dar care se va fi învechit pînă să apară ziarul, marți. Cred că ați și ghicit: este vorba de tragerea la sorți a unei noi grupe de necalificare într-o competiție majoră, Campionatul European. Evenimentul se va fi produs duminică. Dar azi, joi, cînd scriu eu, vă rog să-mi dați voie să mă … pe mine de rîs încă de pe acum.

Vă dau desfășurătorul, ca să știți ce ne paște pe toți. Așadar, la plecarea către locul faptei, Păcăliciul poreclit selecționer (ăla care cîrîia că are biletul în buzunar dinaintea ratării din Finlanda, dar că… știți ce grohăia, nu?) va explica pentru proștii de noi că indiferent cu cine cădem în grupă, el și împiedicații de pe gazon și papagalii din Federație „vor face tot ce ține de ei” pentru ca să ne calificăm. Iar dacă o fi… să nu fie, nu-i nimic: vom avea o Națională deja sudată, care sub comanda aceleiași bande de neterminați va ataca și preliminariile World Cup, că doar necalificarea la Euro n-o fi mai dureroasă decît ultimul loc și retrogradarea din Nations’ League, dintr-o grupă de toată panarama, pe care același grup nefuncțional organizat promisese că o cîștigă! La întoarcere, neterminatul o să le bage p-alea cu: „nu mai există echipe mici”, „am avut ceva ghinion la tragerea la sorți”, dar că „se putea totuși și mai rău” și că „există șanse reale de calificare”, precum și că „depindem și de jocul rezultatelor, care poate măcar acum să ne fie favorabil”! Știți continuarea: ne bat de ne căpiază care ne prind, și afară, și acasă, pînă mai rămîn doar „șansele matematice”. Noi ne facem draci, neisprăviții dau tunul. Apoi o luăm de la capăt, cu burlenii, stoichiții și iordăneștii care parcă nu se mai termină.