Este unul dintre filmele cele mai acaparante ale anului 2012. Rock of Ages este un film de o energie debordantă, în care apar sumedenie de actori şi muzicieni de calibru, dar şi tineri cu potenţial care au avut şansa să fie în distribuţia acestei pelicule regizate de Adam Shankman, cel care ne cucerea cu Hairspray, minunatul musical în care John Travolta joacă în travesti, iar înainte de asta şi-a exersat talentul regizînd seriale, unele de mare succes precum Glee, Monk, Beeing Mary Jane sau A Modern Family. Dacă adăugăm şi experienţa lui cu Step Up 3D şi seria cu acelaşi nume în care ne este adusă aproape lumea dansului cu atmosfera şi poveştile ei speciale, Rock of Ages venea cumva natural, căci îmbină totul într-un scenariu într-atît de simplu, încît pare comun, cu o tînără ce pleacă dintr-un orăşel obscur şi vine în oraşul viselor, sperînd să ajungă cîntăreaţă. Evident, este acolo şi o poveste de dragoste cu tînărul minunat, onest şi supertalentat – un fel de Făt Frumos -, dar şi o intrigă cu un superstar care a pierdut contactul cu lumea reală.
Scriptul uşurel este însă elevat de actorii extraordinari care intră perfect în rol. De la Tom Cruise, care e uimitor în rolul starului rock Stacee Jaxx, la Catherine Zeta Jones, care nu a avut nevoie să vină la casting pentru simplul motiv că rolul a fost scris pentru ea, ca o recunoaştere a talentului şi a faptului că este printre puţinele actriţe care au luat un Oscar pentru o partitură dintr-un musical. Era în 2002, filmul se numea Chicago, iar ce-a făcut ea cu personajul Velma Kelly este memorabil. Aici este Patricia Withmore, soţia primarului care conduce un grup ce are pe agendă lupta împotriva mişcării rock, ceea ce o poziţionează antagonic faţă de tot ce se întîmplă în celebrul club Burbon Room, un spaţiu real în care au cîntat nume celebre. În scenariul de faţă, localul este în pragul falimentului, salvarea stînd în ultimul concert al trupei Arsenal înainte ca vocalistul Stacee Jaxx să-i părăsească pe trupeţi în favoarea unei cariere solo.
Dacă-l asculți pe coloana sonoră ai putea să nu-l recunoşti, dar dacă atașezi imaginea vei fi surprins să îl vezi pe Tom Cruise/eternul Eathan Hunt din Mission Impossible cîntînd piesele legendare pe care le ascultam în anii 80, melodii ale căror videoclipuri le difuza MTV-ul în acea perioadă și care dictau outfit-urile şi tunsorile, și făceau discotecile să vibreze.
Vocile lui Tom Cruise, Alec Baldwin, Diego Boneta, Julianne Hough, Catherine Zeta-Jones, Russell Brand, Paul Giamatti, Malin Akerman și Mary J. Blige (și a vedetei de pe Broadway – Constantine Maroulis) sună grozav interpretînd aceste hituri. Meritul aparține compozițiilor, dar să nu uităm că selecţia lor este la fel de importantă, surpriza rămînînd, fără îndoială, Tom Cruise, care cîntă cu o atitudine de rockstar autentic piese de la Def Leppard, Foreigner, Guns and Roses și Bon Jovi.
Terifiat la început de ideea de a juca într-un musical, Tom Cruise a luat totul ca pe o provocare personală şi, cum este un perfecţionist, a dat tot ce a putut în acest rol, cu atît mai mult cu cît are de apărat onoarea familiei – care cuprinde şi cîntăreţi de operă.
Cu o desfăşurare predictibilă şi dialoguri comune, filmul are o infuzie contaminantă de energie, un vibe extraordinar, caracteristic perioadei, aşa că în pofida unora dintre cronici este o producţie memorabilă în care muzica, umorul, personajele cabotine şi atmosfera electrizantă a faimosului club de rock ne fac să ne regăsim într-o notă optimistă, stenica, luminoasă.
Căci poveştile de iubire capătă toate cîte un happy-end, cele de viaţă îşi adjudecă morala aferentă, iar toată lumea rîde, cîntă şi dansează într-o euforie pe care îţi doreşti să nu o părăseşti.
Şi dacă scopul artei este de a-i încînta şi a-i face pe oameni fericiți, atunci cum să nu spunem că Rock of Ages merită văzut şi că este un film pe care nu îl ştergi imediat din memorie?
Michaela Platon
Jurnalist de film
