2008, 2 februarie, președintele francez Nicolas Sarkozy se căsătorește cu Carla Bruni. Între sutele de istorii peste care am dat unele m-au făcut atent mai mult decît altele la cît de complicate și neverosimile sînt uneori lucrurile. O victorie poate fi de fapt o înfrîngere și invers. Asta, indiferent de glamour, de lumina reflectoarelor, de fanfare care intonează imnul. Iată una din aceste povești în care strălucirea exterioară este contrazisă de drama din interior.
Scena este următoarea. S-a anunțat că Nicolas Sarkozy este noul președinte al Franței. A cîștigat cu 53% din voturi. 6 mai 2007, trecut de 22.00, lumea așteaptă în Piața Concorde pentru a-l sărbători pe învingător. Sarkozy întîrzie, motivul este că soția proaspătului ales, Cecile, refuză să apară. S-a închis în casă și respinge orice contact. Toată ziua a fost absentă. La primul tur participase la urna de vot odată cu Sarkozy. În campanie îl însoțise peste tot, fusese foarte prezentă pretutindeni, așa cum face soția unui candidat. Se părea că lucrurile se rezolvaseră între cei doi definitiv. Viitoarea prima doamnă a Franței are obligații care nu pot fi ignorate. La al doilea tur, însă, absentă. Cecile ignora cît rău îi făcea bărbatului ei abia ales la Palatul Elisee. Nu s-a prezentat la urna de vot deși toate televiziunile erau prezente și transmiteau momentul în direct.
Întrebarea era de ce? Se știa că soții Sarkozy au probleme în căsnicie. În mai 2015, revista Paris Match a publicat imagini cu Cecile, în compania unui bărbat pe care îl prezenta ca fiind amantul ei, Richard Attias, om de afaceri. A fost o lovitură dură pentru Sarkozy, aflat în plină campanie să obțină candidatura partidului său pentru prezidențiale. Tradiția arăta că pentru a stăpîni Franța trebuie întii să stăpînești femeia – să te arăți în putere cu soția, cu amantele, să probezi că ești admirat, dorit de sexul frumos. Imaginea de bărbat părăsit de nevastă, de încornorat, nu cadra cu cea de președinte…
În cercurile informate, la Elisee, la Matignon, în anturajul lui Sarkozy, se știa că cei doi au o căsnicie compromisă. Apropiații s-au mirat, cei doi păruseră pînă atunci un cuplu sudat. Ca ministru de interne, o adusese la minister, îi făcuse un birou alături de al lui. Rolul încredințat era să-l consilieze, să trieze lumea care voia să intre la el, să cerceteze dosarele. Cecile își lua treaba în serios. Uneori stîrnea enervarea funcționarilor și politicienilor care aveau treabă cu Sarkozy și aflau că trebuie să discute cu un substitut. Era văzuta ca una care se amesteca prea mult în treburile ministerului. Ea era interfața lui Sarkozy cu exteriorul… Părea că îi place jobul. Era harnică, tenace, se impunea, îi plăcea să exercite puterea. Își apăra soțul cu fermitate. Nu părea nefericită și nici că s-ar pregăti să îl părăsească. Și… cade bomba… Căsnicia lui Sarkozy, steaua UMF, partidul gaullist, se destramă. Cecile își face bagajele și dispare de la domiciliu. Singura lor legătură rămîne telefonul. Sarkozy încearcă s-o aducă înapoi acasă și chiar reușește. Un an mai tîrziu, interval în care ea pur și simplu dispare din media, în 2006 apare din nou alături de Sarkozy. Revistele & televiziunile profită de ocazie pentru a-i surprinde împreună. Dau imagini cu viața lor de cuplu – care pare fericită. Problemele lor de cuplu sînt undeva în spate, depășite… E un atu pentru candidatul Sarkozy…
Povestea celor doi este de asemenea interesantă. Cine e Nicolas Sarkozy? Născut la Paris, tatăl medic chirurg, se numește Pal-Sarkozy, dintr-o familie aristocratică ungurească, fugit din țara lui de frica Armatei Roșii la mijlocul anilor 40. Mama dintr-o familie evreiască sefardă, din Salonic, emigrantă în Franța. Avocată de meserie. Au trei copiii, Guillaumme, Francois și Nicolas, cel mai mic. În 1959 tatăl îi părăsește (Nicolas are 4 ani). Nicolas Sarkozi a început cariera politică foarte tînăr. După studii de drept și adeziunea la UMF, la numai 27 de ani, a fost ales primar la Neully-sur Seine, o localitate din suburbia Parisului. În aceasta calitate i-a căsătorit pe Jacques Martin (n. 1933), foarte important realizator TV, și Cecile Ciganer-Albetz (n. 1957), cu origini evreiești și țigănești din Basarabia, (tatăl, Aron Ciganer Albenitz, născut la Bălți pe Nistru în 1898). Familiile lor se împrietenesc, petrec weekenduri împreună, fac excursii, sărbătorile la fel. Treptat Sarkozy pune ochii pe frumoasa Cecile și după o curte asiduă ea cedează. Părăsește domiciliul conjugal în 1989 pentru a trăi cu Sarkozy – părea a fi marea dragoste. După ce se pronunță cele două divorțuri, în 1996 se căsătoresc.
Fiecare aduce drept zestre cîte doi copii și mai au unul împreună, Louis (n. 1997). Relația pare să meargă normal, e o căsătorie reușită. Asta pînă cînd încep să circule zvonuri că ceva nu merge. Parisul e recunoscut ca un oraș al clevetirilor. Și, totuși, în 2005 ea repetă figura din 1989 și-și părăsește soțul. Cred că avea asta în ADN. După un timp se plictisește, caută ceva nou, simte nevoia de aer proaspăt și hotărăște să iasă din relație oricît de strînsă ar părea la un moment dat. Niciodată nu-și previne partenerul, pur și simplu pleacă. De data asta inevitabilul se petrece în 2005. Dacă soțul ei nu ar fi fost Sarkozy, unul dintre cei mai puternici oameni din Franța, favorit în cursa prezidențială, sigur nu s-ar fi sinchisit nimeni de acest adulter, unul dintre milioanele care se întîmplă…Dacă mă gîndesc bine, cu cît Sarkozy se apropia de puterea supremă, cu atîta dragostea lui Cecile pentru el scade… Să fi fost tocmai cauza răcirii ei treptate că și-a căutat refugiu în altă parte? Posibil, de ce nu? O fi puterea cel mai puternic afrodiziac, dar nu întotdeauna. Puterea îndepărtează oamenii. Oamenii puternici inspiră și teamă, nu numai admirație. Unele femei își doresc o viață normală, fără conotații care țin de putere. E foarte greu de trăit cu un semizeu în casă. Să fi simțit Cecile asta? Altă explicație a ieșirii ei în decor ar fi că Cecile și Nicolas erau pe anumite planuri rivali, concurau în cuplu pentru întîietate. Cum el a luat-o înainte, a pierdut-o pe drum. Ea a preferat să plece. S-a hotărît să îl părăsească definitiv, cam la 6 luni după ce s-au instalat la Elisee, cînd a înțeles că devine un pion într-un angrenaj. Că ar fi trebuit să trăiască exclusiv între protocoale, să participe continuu la evenimente publice și – în acest context – să nu aibă viața ei. Să nu aibă intimitate, o adevărată viață de familie… A refuzat să joace rolul de anexă a Elisee-ului. Ispita de a fi prima doamnă a Franței nu a interesat-o într-atît încît să rămînă cu Sarkozy. Prețul i s-a părut prea mare. Dacă Sarkozy ar fi pierdut alegerile prezidențiale din mai 2007 și ar fi rămas „doar primar” la Neuilly, poate că nu l-ar fi părăsit… E permisă această ipoteză?
Revenim la seara de 5 mai 2007, Place de la Concorde. Cecile Sarkozy, apare totuși pe la 22.30. Urca împreună pe scenă cu soțul ei, noul președinte al Franței. Contre-coeur ea joacă pentru public, pentru televiziuni, rolul de fericita primă doamnă a Franței. De la distanță chiar așa se vede, lumea este entuziasmată. Sarkozy își joacă și el rolul. Masca lui de bărbat în culmea gloriei, de omul unei mari victorii, este fără fisură. De la distanță totul arată perfect. Ideea este că acel moment istoric nu poate fi ratat. Sarkozy și-a dorit seara asta toată viața. Din păcate pentru el, sufletește vorbind, este un eșec. Cei doi sînt de fapt mai reci ca oricînd unul cu altul. Sarkozy ar da orice să o recîștige pe Cecile… Și-a imaginat că dacă va cîștiga, ea nu va rezista ispitei de a fi prima doamnă a Franței. Era asul lui din mînecă. Ei bine, nu a funcționat. Cecile a renunțat. În octombrie 2007, șase luni mai tîrziu, îl părăsește definitiv pe Sarkozy. Presa anunță separarea lor și apoi divorțul.
Și, totuși, Franței îi trebuia neapărat o primă doamnă. Lumea o aștepta de la Nicolas Sarkozy. În februarie 2008 o cunoaște pe frumoasa Carla Bruni, italiancă, fost manechin de succes. De asemenea înregistrează discuri, tot cu succes. În plus face turnee în toată lumea, aici se acompaniază de o chitară și își interpretează cîntecele. E mai cunoscută pentru poveștile care apar frecvent în mass-media despre amorurile ei cu celebrități – atunci paginile de monden se animă. Două nume de generic – Mick Jagger si Eric Clapton. Mai fusese căsătorită și avea un copil. Jacques Seguela – mare publicitar la Paris – le-a făcut cunoștință pentru o căsătorie jet-set. Amîndoi erau liberi, în căutare de imagine și debușee. Aveau nevoie de un restart. A fost o „vedere aranjată” din care a ieșit o căsătorie din interes. Este și motivul pentru care a rezistat cu bine pînă azi. A doua zi după ce au făcut cunoștință, încă rânit de povestea cu Cecile, a cerut-o de nevastă. Cerere acceptată. Ceremonia a avut loc la Palatul Elisee, nu la o primărie. A fost un scop în toată presa. Franța avea o primă doamnă și era fericită. Misiune îndeplinită. Sarkozy știa perfect cîtă nevoie avea de o femeie frumoasă și celebră lîngă el pentru a-și reface imaginea de om puternic.
Fragment din „Repertoarul amorului” volumul 2 apărut la Editura Hyperliteratura, septembrie 2020. Găsiți volumul l, bestseller 2019, la elefant.ro, carturesti.ro, libris.ro, librarie.net, Hyperliteratura.ro, esteto.ro De asemenea în librăriile Cărturești, Humanitas, Diverta, etc.
Stelian Tănase
