Cînd Elena Ceauşescu a impus ca membrii Academiei Române să aibă program de 8 ore, ca orice funcţionar de poştă sau ca orice Gică frînaru, Grigore Moisil, strălucitul matematician şi filosof, a comentat hîtru: „Cucoana asta are nevoie de curul meu, nu de mintea mea”. Şi tot el, cînd se ciocnea de prostia diurnă a politrucilor vremii, zicea cu sarcasm: „Legile acestei ţări nu interzic nimănui să fie imbecil”. Măi, dragilor, chestia asta ar trebui pusă ca motto pe clădirea Parlamentului României. Treaba e că zicerea lui Moisil e valabilă nu numai pentru spaţiul mioritic. Ca orice genialitate, ea este sans frontières. Fiind universală, fiind un bun patrimonial al speciei umane, imbecilitatea nu e blamabilă legislativ. Nu poţi amenda un tip fiindcă-i un bou sadea şi nici nu poţi trimite în judecată o cocuţă care numai nu împunge de proastă ce-i. Închipuiţi-vă următorul sondaj de opinie. Întrebare unică: ce părere aveţi despre „Simfonia opus trei pentru orgasm şi trompetă” a marelui compozitor german Iohan Sebastian Şubler? Luaţi un microfon în mînă, un cameraman care să filmeze şi chestionaţi pe stradă, la întîmplare, diverşi trecători. La această întrebare veţi primi răspunsuri cu totul surprinzătoare. „Aaa, va răspunde un sculer matriţer, s-a dus dracu toată industria noastră şi nici orgasmul nu mai e ca pa vremuri”. Un gabor cu eghileţi, înainte de a răspunde, va mima niţel gîndirea: „Iohan Sebastian Şubler? N-am auzit de el, nu-i de la mine din sector. Şi, în plus, mie îmi plac Floarea Calotă şi Connect R, nu Şubler ăsta care cîntă în germană la trompetă”. Un pensionar fără dinţi, fost activist PCR, va mîrîi nervos: „Bă, nu mai aveţi pic de ruşine. Ce treabă am eu cu orgasmul, trompeţii mamelor voastre de golani capitalişti! Huooo, trăiască clasa muncitoare!”. O doamnă asistentă veterinară, cam buhăită, dar de altfel foarte finuţă, va răspunde academic: „Hai, bre, lăsaţi miştoul. Pe marele compozitor nu-l chema Iohan Sebastian Şubler, ci Iohan Sebastian Sfincter, ştie toată lumea. Iar simfonia nu-i pentru orgasm şi trompetă, ci pentru origami şi tromboză. Şi mai puneţi mîna pe carte, bă, cînd vreţi să vorbiţi cu o intelectuală ca mine!”. De fapt, nu doar în România legislaţia nu interzice cetăţenilor să fie imbecili. E şi firesc să fie aşa. În mare parte, prostia omenească merge braţ la braţ cu superstiţia. Iote ce spunea la 1894 „Gazeta Bucovinei”: „Se crede că dacă se lasă un paingen înaintea cuiva în jos, apoi se crede că respectivul audi vreo veste”. Nu ştiu ce paingen le-a coborît unora prin faţa ochilor, dar ştim că veştile pe care ni le dau ăştia sînt de domeniul psihiatriei. De exemplu, un nenea pe nume Morgaine Gaye, „futurolog în gastronomie”, (să-mi trag una, ce meserie şi-a mai inventat şi acesta!) zice că, în viitor, „oamenii vor începe să mănînce gîndaci”. Şi mai futurologizează Gaye ăsta cu o prezicere de ţi se întoarce stomacul pe dos: „Întrucît rezervele de carne vor scădea în anii ce vor urma, va trebui să căutăm în altă parte surse de proteine, şi asta înseamnă că vom mînca chiftele cu viermi şi burito cu gîndaci”. Ueah! Deci, atenţie, în curînd vom tăia de Ignat gîndacul Ghiţă şi vom face din el cîrnaţi şi caltaboşi. Pentru răcitură vom folosi genunchii de gîndac, iar pentru tobă va trebui să creştem gîndacul din specia mangaliţa cu urechi, despre care savanţii spun că are şi un şorici fin şi fără colesteroale. Şi dacă tot sîntem la preziceri, iote ce glăsuieşte aceeaşi gazetă de la 1894: „Se crede că copiii care ziua s-au spariat de ceva, în noaptea următoare se vor uda în aşternut”. Perfect adevărat. Cu siguranţă că militantele grupului feminist „Femen” s-au spariat aşa de tare că Ucraina nu va mai accede spre Europa încît n-au mai aşteptat să vină noaptea ca să se ude în aşternuturi, aşa că s-au deşărtat, adicătelea au făcut pişucu direct pe fotografiile preşedintelui Viktor Ianukovici. Fetele au făcut chestia asta nu la Kiev, că le mînca Miliţia pe pîine, ci la Paris, în faţa ambasadei Ucrainei. În plus, ele şi-au scris pe sînii dezgoliţi şi mesajul „Yanukovych, piss off!”, adicătelea, Ianukovici, dispari! Mişcarea „Femen” e haioasă. Mai vede şi lumea sîni frumoşi, nu numai ţîţe politice aflate la menopauză. De fapt, cocuţele de la „Femen” şi-au dedicat gestul lui Vladimir Putin, pe care-l consideră adevăratul vinovat pentru actuala orientare a Ucrainei. Apropo de Putin, cu siguranţă că drăguţul de kaghebist cosmetizat cu botox a tras o cumplită sparietură, dar nu din cauza fetelor de le „Femen”, ci din cauza atentatelor de la Volgograd. Între altele, Volgogradul e un oraş cheie pe traseul Moscova – Soci, iar mesajul terorist la adresa Olimpiadei de la Soci cu siguranţă că l-a făcut pe ţarul mujicilor să se uşureze noapte-n pătuc. Nene, Justin Bieber, idolul adolescentelor, şi-a angajat un bodyguard care să-i vegheze somnul şi, eventual, să-i schimbe pamperşii dacă are depresii sfincterale. Guristul Bieber ar putea să-l ajute pe polcovnicul de la Kremlin împrumutîndu-i bodyguardul pînă la închiderea Olimpiadei de la Soci. Între noi fie vorba (adică, între domnul Putin şi mine), cît te-au costat, drăguţă, atentatele de la Volgograd? Miştoacă diversiunea şi tipic rusească. Cu siguranţă că fraierii au şi înghiţit hapul. Îl credeam pe Voltaire un cinic depravat, dar uite că istoria îi dă dreptate. „Forma ideală de guvernămînt, spune marele francez, este democraţia temperată prin intermediul asasinatelor”. Nene, a zis-o Voltaire, ăla cu V de la Volgograd, sau Vladimir, eventual şi Putin? Problema e că fraierii nu vor sesiza niciodată imbecilitatea celor care-i guvernează. Gravitatea acestui tandem poate afecta comunităţi întregi sau poate schimba chiar şi cursul istoriei. E suficient să ne gîndim la paranoia fascistă, la cea a bolşevismului şi comunismului sau la antisemitism ca politică de restrîngere a libertăţilor de exprimare. Legile internaţionale nu interzic nimănui să fie imbecil, iar cele româneşti nici atît. La noi, ţara nu se mai sprijină pe Eminescu şi Ştefan cel Mare, pe Decebal şi Biblia de la Orăştie. Reperele fundamentale ale actualei Românii sînt ciobanul Ghiţă de la Vodafone şi Gigel de la Cultură. Vorba lui Andrei Pleşu: „La o ţară plină de Gigei care conduc, unul în plus aproape că nici nu mai contează”. O turmă de astfel de Gigei politici a tras un tun pe cît de păgubitor şi nesimţit tot pe atît de dosnic. Tîlharii ştiu să-şi ascundă urmele. Ştirea sună cam aşa: „România a devenit prima ţară din Europa care şi-a cedat Pavilionul de stat. Un grup de oameni de afaceri şi funcţionari ai statului român plini de imaginaţie în arta furatului au pus la cale un contract fără precedent internaţional: cedarea/vînzarea Pavilionului României. Pavilionul naţional indică statul sub a cărui protecţie se află nava şi de ale cărei legi este guvernată în apele internaţionale. Protecţia cuprinzînd nava care-l arborează, dar şi încărcătura mărfurilor pe care le transportă. Au vîndut tricolorul care se arborează pe navele statului român pentru 30 de ani unui off shore din Cipru. Un contract mai puternic decît legea, încheiat împotriva oricăror interese ale României. O afacere penală”. Apropo, domnule comandant de navă, ce facem cu ăştia care au vîndut Pavilionul flotei române? Mă rog, al fostei flote. După cîte ştiu, ar mai fi nişte locuri prin puşcăriile patriei mioritice. Nu credeţi că cineva ar trebui, totuşi, să se sesizeze din oficiu?
