Tare s-a mai bucurat Gheorghe Flutur că după 20 de ani, în sfîrșit, s-au terminat lucrările de restaurare a picturii interioare de la Biserica Învierea Domnului a Mănăstirii Sucevița. Și tare a mai mulțumit domnul Flutur Celui de Sus pentru că ne-a cadorisit cu salba de mănăstiri, despre care a spus că ”funcționează ca un magnet pentru turism. Iar cei care le-au făcut, ctitorilor despre care vorbim și îi pomenim, trebuie să le aprindem des cîte o lumînare și să le mulțumim pentru ce au făcut. Uitați-vă peste ani ce efecte sînt. Cîtă lume vine și ne calcă pragul. Şi de aceea îmi amintesc cu plăcere că acest monument UNESCO a fost recunoscut ca monument UNESCO în urmă cu 10 ani, în august 2010, cînd eram președinte de Consiliu Județean în primul mandat”.
Acum, și Mănăstirea Sucevița trebuie să-i mulțumească și să aprindă cîte o lumînare pentru Gheorghe Flutur, pentru că dacă UNESCO, nepotul lui Eugen Ionesco, nu l-ar fi cunoscut, atunci nu ar fi recunoscut-o nici pe ea, decît poate șase ani mai tîrziu, atunci cînd a început cel de-al doilea mandat de președinte al CJ al domnului Flutur.
Eugen UNESCO
