Constantin Papuc: „Deocamdată”
Cel de-al doilea volum de caricatură semnat de Constantin Papuc reunește 100 de desene, trasate cu un talent umoristic nativ de către autor. Apărut în cursul acestui an problematic, „Deocamdată” (Editura CreArt, 2020) este inspirat în special de spectrul politic, social și economic al României contemporane.
Se cuvine să spunem cîteva cuvinte despre caricaturist, cunoscut cititorilor suceveni și pentru tabletele și istorisirile publicate în presa locală. Format în anii `70 la Liceul „Ștefan cel Mare”, a fost și a rămas un nonconformist, mereu atent la viața din jur. Originar din Lisaura, el este dotat cu o memorie excepțională, care cuprinde figuri din trecut: familia, profesorii, colegii. Nici spiritul de revoltă nu-i este străin lui Constantin Papuc: în vara anului 1989, invitat fiind în Anglia pentru o expoziție, n-a mai suportat regimul autoritar de atunci și a preferat să „taie punțile”, pentru o perioadă, cu țara. A revenit cînd situația de la noi s-a normalizat, cînd oamenii au putut – în sfîrșit – să spună ceea ce gîndeau, să călătorească, să viseze. Coperta a IV-a menționează expozițiile de grup la care a participat, dintre care le menționez selectiv pe cele din următoarele țări: România, Polonia, Lituania, Ucraina, Canada, Japonia. A avut expoziții personale în Suceava, Londra, Iași, Sydney, Canberra. Nu pot fi uitate nici premiile primite de caricaturist: Premiul I – Zaporojie (Ucraina, 1991), Premiul II – Gura Humorului (2000), Premiul III – Margate (Anglia, 1989), Legnica (Polonia, 1990), Cuneo (Italia, 1991). Palmaresul său numără și premii speciale, precum și mențiuni.
Așadar, un drum în arta caricaturii început sub cele mai bune auspicii. După cum arată autorul la pagina 9, într-un cuvînd introductiv: „După ce/ ani de-a rîndul/ am muncit/ și/ a fost cît pe ce/ să făurim/ societatea socialistă/ multilateral dezvoltată,/ brusc/ ei au schimbat/ macazul/ și/ ne-au propus/ ceva/ cu totul și cu totul/ original,/ ajungînd/ cam în acest stadiu,/ DEOCAMDATĂ!”. Invit cititorul să parcurgă acest volum spumos ca o cupă de șampanie. În paginile lui (într-o excelentă condiție grafică) va regăsi – surprinse cu inspirație „de moment” – teme care nu-l vor lăsa indiferent. Iată doar cîteva: lipsa de onestitate care se întîlnește, cîteodată, în viața politică; chestiunea ecologică, pe care o cunoaștem cu toții (tăierea abuzivă a pădurilor, pierderea bogăției naționale, etc.); revelarea unor adevăruri despre ceea ce a fost, pentru generația noastră, Revoluția („Am fost rănit la Revoluție tocmai cînd deschideam frigiderul Consiliului Popular” spune, la pagina 55, un personaj hilar; Deși mă numesc Vasile, notele informative le semnam Grigore, iar în dosarul meu de urmărire individuală colegii mă botezaseră Ioan!, pagina 85).
Ar mai fi multe de spus despre „Deocamdată”, acest volum apărut cu sprijinul moral și financiar al unor generoși prieteni și sponsori. Sper ca autorul să-și continue cu același umor, cu aceeași dezinvoltură „năravul” și să ne dea ocazia de a-i admira expozițiile, de a-i răsfoi noile cărți. Astfel de caricaturi pot fi pentru noi toți adevărate „pastile” de energie, precum și un sprijin în lupta contra realităților invocate. Castigat ridendo mores, o știm cu toții, iar Constantin Papuc dovedește cu prisosință că, prin rîs, se pot corecta greșelile, moravurile, iar viața poate fi din nou frumoasă.
Elena-Brîndușa Steiciuc
