Beni Budic: „Casa Bodingher și alte amintiri”
Un bijutier al memoriei
Beni Budic s-a născut în 1946 în Burdujeni, cartier al Sucevei, orașul în care a urmat studiile gimnaziale și liceale. În anul 1964, adolescentul de atunci a emigrat cu familia în Israel, pentru ca în noua sa țară să urmeze cursurile Universității din Tel Aviv, obținînd diplome atît în Științe Economice, cît și în Literatura Franceză. A urmat o jumătate de secol de viață – profesională și personală – presărată cu împliniri și reușite obținute prin muncă statornică. O jumătate de veac în care s-au conturat o familie, un destin comun, dar și unul individual, pregătit pentru viață în fermecata grădină a Bucovinei.
Anii copilăriei și ai adolescenței sînt – o știm cu toții – anii de zidire a ființei. Anii în care identitatea se prefigurează mai întîi timid, din zestrea genetică, pentru ca mai apoi să se deschidă asemenea unei flori unice și să devină, sub influențe diverse, ceea ce nimeni și nimic nu poate vreodată egala. Ființa umană se construiește nu numai din celule și sînge, ea poartă în identitatea ei amprenta de neșters a cuibului familial, a străzii/ cartierului/ orașului/ culturii de care aparține și oricare dintre noi este rezultatul incontestabil al mixajului eredității cu mediul și educația. Poate de aceea, ajuns la vîrsta eternei întoarceri despre care vorbea Eliade, septuagenarul Beni Budic a fost vizitat de nostalgia spațiului fără de pereche în care a văzut lumina zilei, în care s-a format și care l-a modelat. Posesor al unei memorii fabuloase, el a purces la consemnarea unor fragmente din illo tempore, reconstituind prin verb acel spațiu-timp care l-a zămislit: un oraș din nord-estul României în primele decenii de după război, cu luminile și cu umbrele lui, o familie din comunitatea evreiască a Sucevei, peste care Istoria a trecut ca un tăvălug necruțător. Textele care compun acest volum sînt tot atîtea etape ale unei incursiuni în amintire, pe care autorul o întreprinde pe multiple planuri, reușind să compună în final un tablou (aproape) complet al urbei lui natale: de la țesătura socială a anilor `50- 60` ai secolului trecut la „deliciile sucevene” intens rîvnite de micul băiețel; de la practicile cotidiene ale orășelului cu o puternică tradiție habsburgică (baia de shvitz este o mărturie memorabilă!) la semnele tot mai prezente ale modernității (electricitatea, difuzorul aducător al știrilor și al muzicii binefăcătoare, cinematograful cu filmele mult îndrăgite, teatrul); de la detalii privind experiența socială, în special școlară, a copilului, la elemente care țin de viața în cadrul unei familii de cultură idiș, cu sărbătorile, tradițiile și durerile ei. Nu este puțin lucru să șlefuiești memoria asemenea unui bijutier, să posezi acel instrument miraculos prin care să dai viață unor fragmente de existență de mult acoperite de praful uitării.
Excelînd în arta descrierii, Beni Budic reconstituie o Suceavă miraculoasă, în care treptele timpului se deschid și se cuprind unele pe altele, în care un zeida și o baba care au cunoscut experiența deportării în Transnistria veghează asupra nepoților cu o neostoită grijă, în care ceasornicarii nu presimt adierea timpului nou al societății de consum, iar o croitorie rafinată, de tipul Casei Bodingher, ar fi putut deveni o marcă de renume, dacă vremurile ar fi fost altele… Construind – proustian – edificiul amintirii, autorul acestor evocări și rememorări își invită cititorul într-o explorare a unei posibile Atlantide pe care el o readuce la suprafață în timpul și prin actul inefabil al scrierii/lecturii.
Apărută postum, la puțin timp după dispariția fizică a autorului, cartea aceasta păstrează o puternică aură testamentară. Prin ea, Casa de modă Bodingher, copiii de pe străzile Sucevei de altădată, părinții și bunicii din întreaga comunitate multietnică a urbei de acum șaptezeci de ani își vor continua existența. Iar dacă în textul de ansamblu se vor regăsi, uneori, repetiții de la o povestire la alta, aceasta se datorează faptului că ele au apărut pe parcursul mai multor ani, în paginile revistei „Bucovina literară”. Păstrăm volumul în varianta transmisă editurii de către autor.
Să parcurgem, așadar, aceste pagini pline de o savoare aparte, încredințați fiind că în fiecare cotlon al lor ne putem oricînd întîlni cu propria noastră copilărie, cu propria nostalgie.
Elena-Brîndușa Steiciuc
