Ne naștem cu atracția pentru celălalt sex. Instinctul nu se naște în pubertate sau adolescență cînd începem – ca băieți cu acnee – să urmărim sfîrcurile fetelor pe sub sarafan la liceu. Dacă nu ar fi așa, ar trebui să cred că am fost precoce de vreme ce mă uitam de copil la tivul fustelor să prind vreo fărîmă din pulpele fetelor pe stradă. La șotron, la fața-ascunselea cînd îmi permiteam atingeri nepotrivite. Nu ai crede că din acest „obsedat” a apărut mai tîrziu un mare timid în abordarea fetelor drăguțe. Înghețam în apropierea lor. Eram pe la 16/18 ani paralizat de frică, mă temeam să nu fac un gest nepotrivit și totul era nepotrivit atunci. Aveam amici foarte relaxați cu fetele, le agățau și le făceau propuneri indecente (să meargă la film ca să se sărute pe întuneric în sală, să iasă în parc în același scop, să le sărute chiar acolo …) fără reticențele mele. Aveau un succes nebun unde eu eșuam lamentabil. Adevărul e că nici nu încercam să trec la fapte.
Lipsa de inhibiții era secretul lor. Se găsea cîte unul să ne povestească încîntat isprăvile cu o colegă care îi căzuse în plasă. Firește, cu detalii scîrboase. Făceam pariuri bîrfind cîte o fată, dacă mai e virgină sau nu. Nu ghiceam niciodată, unde mai pui că nu află nimeni. Rămînea un mister care îi amplifica atracția. Oricum fetele cunoscute nu se culcau cu noi, ci cu studenți din vecini. Erau totuși destui să se laude cu aventurile lor amoroase. Mdeh, indivizi precoci! Azi cred 100% că se lăudau. Dar atunci ascultam pasionat poveștile lor și credeam fiecare cuvînt. Îi invidiam la modul asasin. Îi consideram superiori, chiar dacă la învățătură erau de 6-7 și mă uitam la ei din înălțimea catalogului de sus în jos. Așa se stabileau ierarhiile. Lumea adolescenților (ieri ca și azi) este extrem de competitivă. Rivalitățile sînt mai dure decît în restul vieții….
Sexul în anii cînd mă înălțasem destul să poftesc carnal o fată este o poveste cu dus și întors. În 1966 Ceaușescu a dat decretul 707 cînd a interzis avortul, introducînd pedepse grele cu închisoarea deopotrivă pentru doctorii ginecologi dar și pentru paciente. Zvonistica dădea multe exemple. Fata lui Pantilineț, un ștab apropiat de Ceaușescu, a murit în timpul unui chiuretaj, ta-su și-a pierdut postul de ambasador. Pe scurt, Ceaușescu visa o țară cu 30 de milioane de locuitori care să-l aplaude.
Pe acest fundal anti-avort mi-am făcut educația sentimentală. Sînt născut în februarie 1952. În 1966 aveam 14 ani, în 1971, cînd terminam liceul, împlinisem 19. Ce bună școală am făcut pe tema sexului, nu-i așa!? Pudibonderia, secretul absolut, bigotismul și cenzura au fost profesorii mei cei mai buni. Eram pe contul meu, ca fiecare. Nu aveai de unde să afli ceva, să înveți cît de cît ce ai de făcut, care sînt pericolele. Mi-amintesc ce sperietură am tras cînd în București prin 1970 a apărut o epidemie de boli venerice. Sau era doar un zvon lansat de propaganda PCR ca să stăm cuminți!?
Sexul era – la vremea cînd începeau să mă intereseze partidele de sex – un sport extrem. Dacă lăsai gravidă fata, dădeai de dracul – dracul se prezenta sub forma de Miliție și Procuratură. Și totuși instinctul nu îți dădea pace, te împingea să ai o viață sexuală normală (și plină de excese). În adolescență simțurile explodează. Nu ți-e gîndul decît la sex. Interdicțiile transformă obsesia în psihoză. A tinerilor, dar și a părinților care se gîndesc să nu le vină fata gravidă acasă. Exista o teamă cronică de relații cu băieți și respectiv fete. Părinții erau isterizați total.
Circula un folclor vast despre cum să te păzeşti de sarcini nedorite. Un calendar pe care îl țineau fetele, cu datele favorabile sau nu. Exista coitus interruptus. Prezervativele erau de negăsit în magazinele de stat, numai la bursa neagră la suprapreț. Statul scumpea maximal sexul. Metoda cea mai sigură să te descarci de tensiunea care-ți umfla los cojones era o labă tristă sub duș. Ceea ce nu agream. Îmi plăcea la nebunie atingerea pielii femeii, voiam să îi aud șoaptele, să fabulez în prezenta unui trup frumos despre literatura pe care urma s-o scriu.
Ce îmi amintesc cel mai bine din experiențele de atunci este promiscuitatea. Partidele de amor pe fugă (să nu vină părinţii acasă să ne surprindă). Locurile improvizate și ciudate pe unde ne întîlneam. Ciudat, dar nu-mi amintesc aproape deloc numele și chipurile fetelor cu care m-am culcat în acei ani.
Fragment din volumul „Sînt un copil al războiului rece” apărut la editura Corint Books, în aprilie 2020.
Stelian Tănase
