Voievodul de viţă nouă Gheorghe Flutur îi bagă pe duşmanii lui Ştefan cel Mare în Cetatea de Scaun. Bună ziua, stimaţi suceveni de rînd, bună ziua, domnule Gheorghe Flutur, şi să trăiască Bucovina noastră dragă, fostă Moldova noastră dragă! Pentru început vă invităm să citim împreună parte dintr-un articol apărut în revista „Historia” sub titlul „Cum l-a învins Ştefan cel Mare pe Matia Corvin la Baia”: „După urcarea sa pe tron, Ştefan cel Mare a îmbunătăţit relaţiile cu Polonia, vecinul nordic al Moldovei, care, în anii anteriori, cunoscuseră momente de tensiune. Expresie acestei orientări a fost tratatul de la Overchelăuţi (4 aprilie 1459), prin care Ştefan s-a recunoscut vasal numai regelui polon Cazimir al IV-lea Jagello (1447-1492), obţinînd, în schimb, îndepărtarea lui Petru Aron, fostul domn, de graniţele Moldovei. Un asemenea gest a stîrnit animozitatea regatului ungar, condus de Matia Corvin. Relaţiile cu acesta au devenit şi mai tensionate după ce Petru Aron s-a refugiat în Transilvania (1460), fapt ce l-a determinat pe Ştefan să organizeze mai multe incursiuni militare la Vest de Carpaţi. Dar, cel mai important motiv de dispută a fost cetatea Chilia, cedată de Petru al II-lea, domnul Moldovei, lui Iancu de Hunedoara (1448). Ştefan cel Mare a atacat cetatea la 22 ianuarie 1462, dar încercarea s-a dovedit infructuoasă. Trei ani mai tîrziu, el a asediat şi cucerit Chilia, în care a instalat o puternică garnizoană. Moldova a cîştigat o poziţie strategică şi comercială deosebită, fapt care a adîncit conflictul cu Ungaria, dar şi cu Poarta Otomană şi Ţara Românească”.
Revenim pentru cîteva rînduri la articolul din revista „Historia”: „Încercînd să prevină o reacţie a regatului ungar, Ştefan cel Mare a sprijinit răscoala nobilimii şi a oraşelor din Transilvania împotriva regelui Matia Corvin din vara anului 1467. Răscoala a fost înăbuşită, iar regele ungar a decis organizarea unei expediţii militare la est de Carpaţi pentru a-l înlocui pe Ştefan de pe tron şi a readuce Moldova în sfera sa de influenţă. (…) Ştefan şi-a deplasat forţele principale dislocate iniţial la sud-vest de Suceava în împrejurimile fostei capitale a ţării. Planul domnului moldovean prevedea realizarea unei manevre dublu învăluitoare, concomitent cu un atac frontal, care să prindă ca într-un cleşte forţele invadatoare. Avînd în vedere disproporţia de forţe, Ştefan a căutat să realizeze surprinderea, dar nu a reuşit, Matia Corvin fiind avertizat de un secui, care s-a întîlnit întîmplător cu o parte a cavaleriei moldoveneşti.(…) Ştefan a atacat Baia, dîndu-i în prealabil foc. Bătălia a fost crîncenă, cu lupte de stradă nocturne şi cu pierderi importante de ambele părţi. Izvoarele moldoveneşti şi poloneze (Dlugosz este cel mai ilustrativ) vorbesc de o mare victorie a armatei moldoveneşti, regele însuşi fiind rănit în luptă de trei ori. (…) În schimb, sursele ungureşti sau apropiate lui Matia Corvin subliniază marile pierderi ale oştii lui Ştefan, numai 5.000 din cei 12.000 de militari moldoveni scăpînd cu viaţă. Baia, după ele, a fost o victorie fără dubii a lui Matia Corvin. Dacă înfruntarea din fosta capitală a Moldovei nu a fost o victorie eclatantă a lui Ştefan, aşa cum indică numeroase izvoare, ea nu putea să fie nici un succes pentru regele Matia Corvin. El a dispus retragerea din Moldova, oastea fiind urmărită permanent de trupele moldoveneşti şi de localnici. De Crăciun, Matia Corvin se afla la Braşov, acolo de unde pornise campania cu aproape două luni în urmă. Obiectivele acesteia – înlocuirea lui Ştefan de pe tron, instalarea unui nou domn la Suceava, aducerea Moldovei în sfera de influenţă a regatului ungar – nu au putut fi atinse, ceea ce a echivalat cu o înfrîngere de proporţii pentru regele ungar”. După această lungă, dar sperăm că şi instructivă introducere, o să trecem la preşedintele PNL al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, acest voievod de viţă nouă şi mare iubitor de Ştefan cel Mare, care a anunţat o mare victorie: internaţionalizarea Festivalului de Artă Medievală „Ştefan cel Mare”, programat să aibă loc în perioada 17-20 august la Cetatea de Scaun a Sucevei. Domnul Flutur s-a lăudat că vor fi 500 de participanţi, printre aceştia numărîndu-se membri ai unor trupe de medievali din Italia, Serbia, Ucraina şi, atenţie, Ungaria! Este o mare realizare din partea voievodului de viţă nouă să bage în Cetatea lui Ştefan trupe ungureşti. La anul, cînd se va serba Centenarul Unirii, la care Gheorghe Flutur se gîndeşte cu insistenţă încă de pe-acum, nu ne-ar mira ca Festivalul de Artă Medievală să fie mutat în curtea Mănăstirii Putna, acolo unde este înmormîntat Ştefan cel Mare, iar la acesta să fie invitate trupe din Polonia, ţara care a avut Moldova pe post de vasal. Şi n-ar fi rău, ci chiar indicat, să vină şi nişte trupe de turci. Dacă-i să se răsucească Ştefan cel Mare în mormînt, măcar să se răsucească la viteză maximă!
Voievodul de viţă nouă Gheorghe Flutur, transmiţîndu-le răzeşilor de viţă nouă mesajul său de viţă nouă: „Bucovina nu este a mea şi nici a voastră, ci a urmaşilor, urmaşilor ungurilor, polonilor, turcilor şi cine o mai pofti la ea, în veacul vecilor amin! Băgaţi, buciumaşii mei!”.
