Un roman complex

Monogamie de Sue Miller, în traducerea Laurei Karsch, este un roman complex, povestea unei căsnicii, remarcabil de bună, având în vedere cît de nepotriviți par a fi cei doi soți.

Graham și Annie sînt căsătoriți de aproape 30 de ani și, după toate aparențele, formează un „cuplu de aur”. El este un bărbat masiv și sociabil, cu pofte pe măsură, care iubește viața și lucrează ca librar. Ea, mai rezervată și introspectivă, este fotograf și se pregătește pentru prima expoziție după o pauză de șase ani. Deși din familie mai fac parte doi copii adulți și fosta soție a lui Graham, Annie e convinsă că ea este marea și ultima lui iubire. Cînd Graham moare pe neașteptate, Annie se simte pierdută și se întreabă ce rost are să continue fără el. Însă cît încă îl jelește, descoperă un secret distrugător, care o aruncă în beznă și o face să se întrebe dacă l-a cunoscut vreodată cu adevărat.

Monogamie este o carte despre loialitate, despre supunere într-o căsnicie, despre iubire.

M-am gîndit că monogamia este într-un fel baza unei căsătorii în toate culturile din lume. Deşi percepţia este diferită în multe culturi, oamenii gîndesc lucruri diferite despre această legătură căsătorie-monogamie. Aşa că am vrut să explorez acest lucru cu ajutorul personajelor mele. Să analizez ideea de posesie într-o căsnicie, pînă unde putem avea libertatea de a privi şi în altă parte. Totul este bazat pe reacţiile personajelor, am vrut să analizez monogamia prin prisma acestor personaje”. – Sue Miller

O poveste despre relațiile complicate în dragoste. Despre infidelitate și gradele sale de gravitate. “E adevărat, Graham este infidel, dar nu foarte infidel”, spune Sue Miller. Despre iubirea “oarbă” și cum se erodează sau nu aceasta de-a lungul unei căsnicii. Despre modul în care mariajul îi schimbă pe cei doi parteneri și cît oferă fiecare în relație. Despre cît de monogamă este o căsnicie. Sau despre cîtă vinovăție poate exista într-o relație. Despre exprimarea sexualității în cuplu.

Se spune că este nevoie de un sat pentru a crește un copil, dar în Monogamie Sue Miller sugerează că și mariajele necesită asemenea sate. Chiar dacă romanul gravitează în jurul lui Graham și Annie, personajele secundare sînt la fel de importante pentru autoare și sînt foarte bine conturate chiar și în cele mai neînsemnate momente.

Narațiunea din perspective diferite demonstrează cît de mult depinde adevărul de ceea ce ni se prezintă. Iscusința lui Sue Miller transformă o intrigă familială într-o poveste originală, care reflectă complexitatea autentică a relațiilor de durată. Monogamie dovedește că Miller rămîne unul dintre cei mai buni cartografi pe teritoriul căsniciei”. – Washington Post

Un roman captivant despre acel tip complicat de iubire pe care îl recunoști adesea în viața reală”. – New York Times Book Review

Miller preia și revigorează temele familiare ale încrederii și trădării între soți sau între părinți și copii. Doliul este suficient de greu de purtat și fără a fi nevoit să pui sub semnul întrebării tot ce ai știut vreodată despre cel care a murit, însă din punct de vedere emoțional este un cîmp minat pe care Miller îl străbate cu eleganță și autenticitate”. – Booklist

Sue Miller este recunoscută la nivel internațional pentru eleganța și realismul pătrunzător cu care scrie despre familia contemporană. Cărțile ei au apărut în 22 de țări, în numeroase ediții și traduceri. The Good Mother (1986), primul dintre cele 11 romane ale ei, a devenit imediat bestseller. Printre numeroasele distincții primite de autoare se numără bursele Guggenheim și Radcliffe Institute. A predat ficțiune la Amherst, Tufts, Boston University, Smith și MIT.

Editura Trei

Trei ani de documentare pentru ”Ținutul nomazilor”

Unii îi numesc «persoane fără adăpost». Noii nomazi resping această etichetă. Echipați atît cu acoperiș deasupra capului, cît și cu un mijloc de transport, ei au adoptat un alt cuvînt, referindu-se la ei înșiși, cu simplitate, drept «persoane fără casă»”. – Ținutul nomazilor, de Jessica Bruder

Pentru volumul Ținutul nomazilor, Jessica Bruder s-a documentat timp de trei ani. A călătorit 24.000 km în interiorul Statelor Unite ale Americii, la volanul unei dubiţe albe GMC Vandura. “A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată, dar nu am nici cel mai mic regret”, a declarat ea. Intenția autoarei a fost aceea de a întîlni nomazi, oameni care călătoreau în partea de vest a Americii şi care locuiau în dubiţe, maşini sau autorulote. Dorea să afle ce i-a determinat să adopte acest stil de viață și mai ales ce înseamnă viața de nomad în secolul 21.

De pe cîmpurile de sfeclă de zahăr din Dakota de Nord pînă la campingurile din California și programul CamperForce al companiei Amazon, angajatorii americani au descoperit un nou rezervor de forță de muncă ieftină: persoanele în vîrstă, fără locuințe stabile. Cu venituri mici și adesea împovărate de ipoteci, victimele invizibile ale crizei economice au pornit cu zecile de mii la drum, în rulote și dube, formînd o adevărată comunitate de nomazi.

În vehiculul botezat „Van Halen“, Bruder a pornit la drum ca să-și cunoască mai bine personajele, oameni din toate categoriile sociale. Însoțindu-le prin diverse locuri de muncă sezoniere, ea spune o poveste convingătoare și emoționantă despre o zonă întunecată a economiei americane, dar ilustrează și forța și creativitatea extraordinare ale acestor americani tipici care, pentru a putea supraviețui, au fost nevoiți să-și mute casa pe roți și să străbată America în lung și-n lat.

Despre oamenii pe care i-am cunoscut eu, nomazii, mulţi cred că sînt doar nişte rataţi, cînd, în realitate, ratate sînt sistemul de protecţie socială, sistemul imobiliar, economia. De aceea aceşti oameni atît de creativi şi rezistenţi nu au cum să reuşească să-şi croiască o viaţă mai bună într-un astfel de sistem. Şi, pentru că sînt puternici şi creativi, au decis să încerce ceva nou. Şi fac asta pentru că s-au simţit striviţi de sistemul tradiţional de protecţie socială, iar ceea ce au ales este libertatea faţă de un sistem care nu îi ajută. Dar asta a presupus mult curaj din partea lor. Şi acest curaj al lor m-a inspirat şi pe mine. Aceşti nomazi care au peste 60 de ani şi-au schimbat viaţa radical. Iar nouă, celorlalţi, ne este greu să schimbăm orice lucru neînsemnat. Este patetică neputinţa noastră în comparaţie cu felul în care nomazii şi-au schimbat radical destinul, imaginîndu-şi cum să trăiască un pic mai bine. Şi au reuşit să facă asta”. – Jessica Bruder

O carte devastatoare și plină de dezvăluiri”. – Washington Post

O mostră de prim rang de jurnalism participativ”. – San Francisco Chronicle

Un reportaj cutremurător”. – O Magazine

Cercetarea făcută de Bruder ar trebui să-i intereseze pe toți cei cărora le pasă de viitorul locurilor de muncă, al comunității și al sistemului de pensii”. – Pacific Standard

Jessica Bruder este jurnalist specializat în reportaje despre subculturi și zone întunecate ale economiei americane. A scris pentru Harper’s Magazine, New York Times și Washington Post, iar în prezent predă la Columbia School of Journalism. A lucrat la Starbucks, s-a dat cu snowboardul, este pasionată de chitara electrică, a fost, pe rînd, casieră într-un magazin de muzică, consilieră de tabără și chelneriță. Locuiește în Brooklyn împreună cu un cîine pe nume Max și o mulțime de plante.

A mai scris Burning Book și, împreună cu Dale Maharidge, Snowden’s Box: Trust in the Age of Surveillance.

Editura Trei