Matteo Garrone, deopotrivă scenarist, producător şi regizor al acestei pelicule, vine cu o propunere interesantă care valorifică scrierile medievale ale lui Giambattista Bazile, încercînd cu Il Racconto dei Racconti o punere în scenă spectaculoasă a poveştilor care – se pare – au fost sursă de inspiraţie şi pentru Charles Perrault, dar şi pentru cei doi fraţi Grimm, lucru mult mai simplu acum, cînd CGI-ul înlesneşte înfăţişarea fabulosului într-un mod absolut.
Povestea Poveştilor nu este, aşa cum v-aţi aştepta, una de o grandoare specială, cu mulţime de personaje şi cu întorsături de situaţie spectaculoase, ci reprezintă juxtapunerea a trei poveşti distincte, cu tîlcuri diferite, care nici măcar nu converg la final, ci sînt lipite artificial, stîngaci chiar, într-un deznodămînt clasicizat de-acum: binele învinge!
Prima dintre poveşti, un fel de Făt Frumos din Lacrimă (care e însă din inimă de monstru marin!), altoit cu Prinţ şi Cerşetor, narează istoria unor părinţi regali ce nu puteau avea moştenitor. Cînd un vrăjitor le destăinuie sacrificiul prin care pot dobîndi un copil, regele şi-l asumă, iar regina naşte un fiu. În acelaşi timp şi servitoarea care îi prepară leacul miraculos naşte un băiat, cei doi copii fiind gemeni identici, legaţi într-un mod pe care egoismul, vanitatea şi răutatea reginei nu îl pot anula.
Dragostea învinge tot, distrugînd răul şi… trecem la cea de-a doua poveste, cu un rege care îşi ignoră fata, alegînd să acorde atenţie unui purice, care ajunge să se transforme într-un animal de casă monstruos. Chiar şi după dispariţia acestuia regele continuă să fie mai atent la pielea defunctului purice decât la propria fiică, pe care, într-un mod iresponsabil şi prostesc, o mărită cu un căpcăun. Şi dacă v-aţi aştepta să plonjaţi direct în Frumoasa şi Bestia vă înşelaţi, căci de acolo e doar Vincent Cassel – pe care l-am văzut în varianta La belle et la bette a lui Christophe Gans din 2014. Şi acolo, dar şi aici, este un rege desfrînat, egoist şi superficial, care îşi primește răsplata felului în care îşi trăieşte viaţa, după cum şi hîrca devenită miraculos o fecioară splendidă îşi primește pedeapsa de a-şi fi abandonat şi minţit sora. Din poveste desprindem cu uşurinţă înţelesurile adînci ale unor zicători populare precum: “după faptă şi răsplată, ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face şi cine sapă groapa altuia cade singur în ea” sau ceva mai filosofice: ”totul în lumea asta e trecător sau daca sădeşti vînt, culegi furtună”.
Filmul, deşi are o distribuţie valoroasă ce îi cuprinde pe Salma Hayek, Toby Jones, John C. Reilly, Alba Rohrwasher şi Vincent Cassel, nu convinge pînă la final, cu toată scenografia spectaculoasă, costumele minunate şi imaginile vii cu o cromatică rocambolescă, semn că e nevoie de ceva mai mult ca să fii veridic şi, mai ales, original. Cu toate acestea The Tale Of Tales este o lectură cinematografia plăcută, care îşi va găsi admiratori, fie şi doar pentru faptul că multora ne plac încă poveştile sau poate mai degrabă fabulosul, fantasticul şi minunea pe care ele o aduc în viaţa noastră, făcîndu-ne copilul interior să se bucure încă o dată.
Filmul este online, vizionări miraculoase!
Michaela Platon
Jurnalist de film
