Pe 14 septembrie 1924 a apărut primul număr al ”Gazetei Sporturilor”, care avea patru apariții pe săptămînă. După aceea, gazeta a apărut de două ori pe săptămînă iarna și de trei ori vara. Din 1934, ”Gazeta Sporturilor” a devenit cotidian, pentru ca pe 2 noiembrie 2023 să devină o amintire. Ringier, firma care patronează brandul, a decis ca ziarul să nu mai apară pe hîrtie, ci doar în format online. Scriitorul Stelian Tănase, fost jurnalist, realizator de emisiuni tv și președinte-director general al TVR, a comentat la Radio Top situația în care în România presa scrisă este pe ducă, în timp ce în alte țări din Europa aceasta merge în paralel cu presa online.
Fiind în străinătate anul ăsta am văzut, inclusiv în foste țări socialiste, la Praga, chioșcuri pline de ziare. Lumea citea ziare și prin cafenele, și n-am văzut nici o presă dispărută sub agresiunea online-ului, cum se spune acum. La noi se pretextează asta și toată lumea explică un lucru de neexplicat.
De ce au dispărut toate ziarele românești? Era o presă în glorie în anii ’90. <România liberă> se trăgea într-un milion de exemplare și astăzi, la 30 de ani, după atîta evoluție și tranziții glorioase nu mai avem presă. O țară fără presă e o țară care nu există. Aveam aici, în colțul străzii (domnul Tănase locuiește într-o zonă centrală din Capitală – n.r.), un chioșc de ziare care a dispărut. A dispărut pur și simplu, pentru că nu se mai vindea nimic. L-au demontat și l-au dus în altă parte, probabil în Congo, că acolo se citesc ziarele. Este un fenomen extrem de negativ, este un moment prost, dar este un moment prost dintr-o serie.
Această nenorocire, acest tăvălug al desființării ziarelor a început mai demult și avem acum acest eveniment cu toate conotațiile negative, în care ediția pe print a <Gazetei Sporturilor> dispare. Este un ziar glorios, cu 100 de ani vechime, cu o echipă redacțională senzațională. Citesc și eu presă sportivă și de departe <Gazeta Sporturilor> dădea cele mai bune informații, cele mai obiective și mai la zi. Avea și sport, avea și reportaje, prezenta și lucruri care aveau adiacent legătură cu sportul. Poate că asta a supărat pe unii, pentru că ziarul vînzîndu-se într-un mare tiraj afecta baza electorală a unor tovarăși. Adică, au fost niște implicații care unora nu le-au convenit, pentru că altă explicație mai bună nu am pentru moment. Însă, ceea ce este trist, apropo de cauze, este că aud că agențiile de pariuri sînt implicate în acest scandal și avem aici un lucru interesant. Vedem, să zicem așa, adevărata față a capitalismului. Ăștia sînt niște capitaliști elvețieni, țara pe care toți o invidiem pentru democrație, și ne trezim cu niște bulgari care vin să comenteze, care conduc agenții de pariuri, care vin să influențeze presa românească și un ziar de mare suprafață.
Văd că nimeni nu se sinchisește, oficialitățile zic <dom`le, e piață liberă, să facă ce vor>. Nu e chiar așa. În Franța, de pildă, există legi care protejează presa. În Anglia, la fel, pentru că se consideră că existența unei prese puternice este expresia unui democratism puternic, vibrant și care rezistă. A desființa presa este, de fapt, un atentat la democrație. Or, eu am impresia că se întîmplă acum așa ceva și mă gîndesc ca prostul, că eu sînt un mare naiv, că vin alegerile și e bine să fie numai anumiți comunicatori pe piață. Este un lucru grav și văd că oficialitățile românești nu iau nici un fel de poziție. Măcar un comunicat sau măcar o declarație a vreunuia dintre miniștri. Nu, au băgat capul în păpușoi și zic <dom`le, capitalism, economie de piață, nu ne amestecăm>. Ce vorbești, Franz? Cînd e vorba de presă trebuie să te amesteci și trebuie mai ales să o susții cu un regim de taxe dacă sînt dificultăți, cu programe de dezvoltare…
Eu am vrut să-mi iau o casă la țară acum 20 de ani ca să plec din București. Vreau să vă spun că am încercat să găsesc un sat cu un chioșc de ziare de unde să-mi iau ziarele dimineață, să mă întorc acasă în curte, să beau o cafea și să citesc ziarele. N-am găsit nici un sat românesc cu chioșc de ziare sau cu librării. Și era acum 20 de ani. Acum bănuiesc că e deșert. Trebuie făcut ceva, pentru că asta nu-i o problemă a capitalismului românesc, ci este o problemă de siguranță națională, este o problemă de stat, este o problemă de felul cum ne gîndim noi la societatea românească, măcar în viitorul apropiat. Nu se poate fără presă. Politicienii sînt foarte interesați să nu avem presă, ca să-și facă mendrele, dar eu cred că societatea ar trebui să aibă totuși o reacție, să fie mult mai vigilentă la asemenea situații nenorocite. Trebuie să fim solidari cu băieții care făceau o gazetărie de calitate la <Gazeta Sporturilor> și să nu-i lăsăm pe <capitaliștii odioși> să calce în picioare presa românească.
