Iar s-au adunat multe și grele, așa că sar peste introducere. Vineri, 16.09, doamna știristă de la RTV, pe la ora 16.15, ne anunța că „… dimineața, Fuego bea mai întîi două pahare cu apă și abia apoi SERVEȘTE micul dejun”! Alooo, ANAF? Ia căutați-l la impozit pe Polică Sugiuriu (ăsta de-și zice „Fuego”): nu-i mai ajunge cîntatu’ pe la tăieri de moț și mai face și pe ospătarul dimineața? E cu contract legal sau SERVEȘTE la negru? Are contract de muncă? Primește bacșiș? Și dacă da, cum? Ca ceilalți ospătari, direct în mînă, sau ca el însuși la nunți, lipit pe frunte? Ei, stați ușor. Ce spuneți? Nu pot să cred că Polică doar mănîncă, și nu duce tăvi cu haleală și cești cu ceai ori cafea la mese. Păi atunci, panarama de la știrile RTV să nu fi aflat că A SERVI înseamnă doar A SERVI PE CINEVA, și deci nu este sinonim cu A MÎNCA? Dar nu-ți trebuie mai multă școală decît cele două clase, cît a absolvit individa, ci e suficient doar să reții din fragedă pruncie că mămica ta cînd te chema la prînz sau la cină nu te întreba „Ce servești?”, ci doar „Ce mănînci?”, ori neuronul ăla unic din dotarea ta personală era încă de pe atunci supraîncărcat cu „Ala bala, portocala” și „Cățeluș cu părul creț”, de n-a mai încăput și aia cu mîncatul!?
Să știți că toate se explică pe lumea asta. De exemplu, limba de lemn a lui Ceașcă (transferată către zilele noastre prin gura unuia din servitorii săi devotați, securistul devenit ministru în democrație, Teodor Meleșcanu) în care poți vorbi fără oprire și fără să spui nimic, lăsînd cuvintele să-ți curgă din gură aiurea. I-auziți-l pe Meleșcanu, la A3, pe 9 septembrie, la ora 16.28: „Regele Charles a vrut să dea un semnal ÎN LEGĂTURĂ CU FAPTUL că este alături de oameni”. Ca să prindeți exact ce vreau să spun, scoateți din text ce am scris cu majuscule. Așa-i că fraza e chiar mai limpede, mai inteligibilă? Asta înseamnă limbă de lemn: să latri prefăcîndu-te că vorbești și că gîndești, însă fără să gîndești și fără să exprimi vreo idee.
La „Ce spun românii”, două ființe aparent bipede, răspund la aceeași întrebare, pe 15 septembrie: „Ce ții în borcan dar nu-i aliment?”. El rage: „Icre”, ea mugește: „Fructe”. Trebuie să fie groaznic să trăiești vreo 50 – 60 de ani (că virgulă cam atît aveau) fără să guști icre, crezînd că-s vaselină! Același domn a dat și capodopera: „Ce oraș din Statele Unite ți-ai dori să vizitezi?”. „Canada”! Știți ce cred eu? Că în orașul ăsta american SERVEȘTE Fuego clienții cu icre necomestibile și fructe doar decorative din borcanele-alea…
