30 mai 1945. Începe procesul ziariștilor „criminali de război și vinovați de dezastrul țării”. Printre acuzați: Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic. Sentința va fi pronunțată la 4 iunie 1945.
FAPTA – 19 mai 1945. D. Prof Petre Constantinescu-Iași, ministrul propagandei a prezentat Consiliului de Miniștri în ședința din 17 curent rezultatele Comisiei de epurare a presei privind un prim lot de 43 ziariști epurați din presă pentru activitate și propaganda fascistă. Prin aceasta sînt epurați definitiv din presă următorii – (spicuiri) – Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic, Romulus Seișanu, Romulus Dianu, Constantin Lucreția Vâlceanu, Pan Vizirescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ernest Bernea, Ilarie Dobridor. Sancționați cu suspendarea activității pe termen de 5 ani – Dragoș Vrânceanu, Eugen Titeanu.(…) Sancționat cu suspendarea activității pe doi ani – Mircea Grigorescu. Etc.
ROMÂNIA LIBERĂ – Ultimele dezbateri din procesul ziariștilor colaboraționiști. Se pune întrebarea dacă acești ziariști erau ceea ce se numește ”colaboraționiști” de vreme ce statul român era aliatul Germaniei și Italiei (1940/44). Nu era aceeași situație cu a Franței, care fusese ocupată, obligată să capituleze? Așadar – „Rechizitoriul pune concluzii pentru cei aflați în boxă, Romulus Dianu, Romulus Seișanu, IP Prundeni, Gabriel Bălănescu, Grigore Manoilescu, Ilie Dimitrescu, Ilie Rădulescu, Radu Gyr… Acuzator public – avocat Ion D. Ion, care arată că <ziariștii colaboraționiști nu au urmărit altceva decît să înfeudeze țara lui Hitler>, slujind regimul de dictatură și contribuind astfel <la distrugerea unei însemnate părți din țară>. A cerut condamnarea la pedeapsa capitală pentru Grigore Manoilescu, detenție grea pe viață pentru ceilalți patru și confiscarea averilor pentru toți inculpații lotului. La ședința din 1 iunie, președintele Curții, dl. Ilie Țabrea, a dat cuvîntul apărării. Al. Ionescu vorbește pentru Al. Hodoș, care cere circumstanțe ușurătoare. Av. Emil George Caliga a apărat pe Radu Demetrescu Gyr. Arată că <activitatea legionară a lui Radu Gyr s-a desfășurat nu în Garda de fier, ci în partidul Totul pentru țară, care era legal constituit>. Mai arată că <activitatea sa a fost nu atît politică, a fost mai mult poetică>. Avocat T. Cristis a vorbit în apărarea lui Ilie Rădulescu. Clientul lui – a spus avocatul – a <instigat doar> și a comentat crimele săvîrșite de hitleriști. În ceea ce privește șantajele, l-a lăsat să se apere singur. D-na avocată Cosăceanu a spus despre Ion Dumitrescu că era antifascist și antihitlerist.
A venit replica acuzării. Acuzator Alexandra Sidorovici a precizat învinuirile pentru fiecare dintre inculpați. A urmat ultimul cuvînt dat acuzaților. Ion Dumitrescu s-a apărat spunînd că <a fost antifascist și contra Germaniei și hitlerismului și făcea glume pe seama Italiei musolliniene>. Romulus Dianu <a acuzat pe fostul director al ziarului Universul>. Ilie Rădulescu a recunoscut întreaga sa activitate antisemită și că a militat alături de Germania. A produs ilaritate în sala tribunalului cînd a afirmat că <el nu a creat atmosferă fascistă în întreaga Europa>. Al. Hodoș <a făcut mea culpa totală susținînd că ideile nefaste și înșelătoare ale lui Antonescu l-au ispitit>. Radu Gyr și-a mărturisit greșeala susținînd că, <după rebeliune nu a mai dus acțiune politică legionară, văzînd că mișcarea se prăbușește în jaf, rușine și asasinat>. După ultimul cuvînt al acuzaților, Curtea fiind luminată de dl. președinte consilier Ilie Țabrea, a declarat dezbaterile încheiate. Pronunțarea completului se va face în cursul dimineții de mîine, după ce Curtea va delibera”.
ROMÂNIA LIBERĂ – Atmosferă grea. Se rostește rechizitoriul… Ilie Rădulescu – Buhăit, cenușiu, cu o tipică figură de escroc, ascultă ca un cîine bătut cuvintele care-l suspendă între viață și moarte. Se uită mereu la ceas într-un tic nestăpînit. Radu Gyr – ras în cap. Cu nările răscroite grosolan care îi dau un aer de cruzime, cu maxilarele strînse, răscolește febril prin hîrtii, își potrivește pantalonul, se uită fix în sală. Hodoș, enorm, ca o focă, cu părul alb, stă cu capul în piept, jucîndu-se cu creionul pe hîrtie. Din cînd în cînd urmărește cu umilință, cu ochii șterși sub care s-au adunat pungile senile ale bunului trai, vorbele acuzatorului public, clătinîndu-și spășit capul. Romulus Dianu – congestionat, transpirînd din plin, amărît și fricos. Domnul de la cenzura lui Antonescu, inabordabil, al cărui zîmbet rar era o onoare, al cărui răspuns la salut era un noroc, este acum plin de panică și umilință, plin de dezgustătoare servilități și supușenii. Romulus Seișanu – stă placid și ramolit. Are aerul unui om uluit. Ai putea să crezi că mai așteaptă ”marile ofensive germane” pentru care pregătea zilnic cronicile lui militare… Prundeni – negru, cu ochelari cu ramă groasă și neagră, se studiază în gesturi, cabotin, simțindu-se privit. Se forțează să fie calm, atent, pasionat de spectacolul sălii ca de un film bun. Ionel Dumitrescu – un cap pătrat, tuns mărunt, cu aer nemțesc, are schimonoseli nervoase.
Iată aici floarea fascismului românesc. Toți sînt de dreapta, naționaliști, odinioară erau plini de semnificații și nuanțe. Odată se detestau, se înjurau reciproc, se dușmăneau de moarte. (…) Astăzi, banca acuzării i-a înfrățit. Sînt toți niște ticăloși, sînt toți aceiași trădători ai neamului, aceiași ași ai minciunii, aceiași otrăvitori ai conștiințelor…
Mă întreb dacă garnitura comunistă care lua locul celor din boxa cu ziariști colaboraționiști nu era la fel. Gazetari ticăloși, otrăvitori ai conștiințelor, trădători de neam, ași în mînuirea minciunii. Prin ce se deosebeau aceștia de fasciști? Au avut la dispoziție nu 10 ani, ci 45 de ani să spurce țara. O listă scurtă – Iosif Chișinevschi, Niculae Moraru, Leonte Răutu, Traian Șelmaru, George Macovescu, Zaharia Stancu, Aurel Baranga, Geo Bogza și mulți alții.
SENTINȚA – Deliberarea a durat de la opt dimineața pînă aproape de orele 13, cînd în prezența unei numeroase asistențe și a acuzatorilor publici, d. președinte Ilie Țabrea a dat cetire sentinței prin care au fost condamnați – „Pamfil Seicaru – pentru că a părăsit țara natală și s-a pus în slujba inamicilor României – la pedeapsa cu moartea, iar pentru faptul de crimă pentru dezastrul țării, cu detențiunea grea pe viață … Osebit mai este condamnat la confiscarea întregii averi afară de cea provenită din succesiuni. Ion Dumitrescu – detențiune 20 de ani, degradare civică 10 ani și confiscarea averii soției și descendenților. Romulus Seișanu – pentru aceleași vini la detenție pe viață, 10 ani degradarea civică și confiscare averii. Ilie Rădulescu – muncă silnică pe viață și 10 ani degradare civică, confiscarea întregii averi. I.P. Prundeni – detențiune grea pe viață, confiscarea averii. Al. Hodoș, 20 de ani detențiune, 10 ani degradare civică și confiscarea averii. Radu Demetrescu Gyr – detențiune riguroasă pe timp de 12 ani, cinci ani degradare civică și confiscare averii. Grigore Manoilescu, la pedeapsa cu moartea, confiscarea averii. Gabriel Bălănescu, detențiune grea pe viață, degradare civică 10 ani și confiscarea averii. Pan Vizirescu, detențiune grea pe viață, degradare civică 10 ani, confiscarea averii. Aurel Cosma, detențiune grea pe viață, degradare civică 10 ani, confiscarea averii. Ion Dobre, zis Nichifor Crainic, detențiune grea pe viață, 10 ani degradarea civică, confiscarea averii. Stelian Popescu, detențiune grea pe viață, 10 ani degradare civică și confiscarea averii.
După citirea sentinței, publicul părăsind sala, au fost introduși condamnații, cărora dl. președinte Ilie Țabrea le-a adus la cunoștință sancțiunile, comunicîndu-le totodată că au dreptul de a declara recurs.
La 3 iunie 1945, Mircea Damian – directorul cotidianului FAPTA – scrie despre “Averea lui Șeicaru”. Ce posedă acesta, ce avere făcuse din gazetărie? Un palat la București, pe strada Belvedere, moșii în județele Bacău și Râmnicu Sărat cu pungi de petrol, o fabrică de cherestea la Bacău, moșie la Orșova, terenuri și case la București, vilă la Predeal, mii de acțiuni la Societatea de Radiodifuziune. Valoarea averii la prețul zilei – 15 miliarde făcuți în numai 15 ani de gazetărie. Damian se întreabă cine l-a ajutat să ridice palate după palate, să achiziționeze terenuri petrolifere și acțiuni?.(…) Răul pe care l-a făcut țării Pamfil Șeicaru încă nu a poate fi apreciat. El a săpat zilnic vreme de 15 ani și mai bine la temelia morală a acestui popor care a avut naivitatea să facă pînă acum cîteva luni apostoli din orice șmecheri dialecticieni și prooroci din orice pungași care mînuiau condeiul și tricolorul cu oarecare dexteritate. Pamfil Șeicaru a pîngărit tot ce era frumos, a înjosit tot ce era demn, ridicind șantajul la înălțimi de virtute.
SCÎNTEIA publica o notiță. „În comuna Dridu țăranii au confiscat și împărțit moșia lui Stelian Popescu în suprafață de 300 ha. Stelian Popescu, criminalul de război (fugit) a cărui moșie și inventar s-au confiscat. Sătenii poartă o mare ură acestui moșier fascist care a exploatat la sînge puterea lor de muncă. Au manifestat o deosebită satisfacție și au făcut împărțirea într-o atmosferă de entuziasm. S-au mai confiscat una moară țărănească, două tractoare, una batoză, una mașină de treierat, trei semănători, cinci prășitoare, două sute de porci, șapte sute cinci zeci și opt de boi, șapte vaci, un taur, patru viței și șase căruțe”. Țăranii de pe moșia lui Pamfil Șeicaru nu au fost atît de norocoși. Ei nu s-au ales cu nimic din tot ce poseda transfugul Pamfil Șeicaru, pentru că moșia acestuia, odată dispărut în Spania, a fost preluată de Mihail Sadoveanu, înzestrat de PCR ca răsplată pentru memorabilul lui articol „Lumina vine de la Răsărit”.
Fragment din volumul ”Zvonuri despre sfîrșitul lumii”, lansat la Bookfest 2023.
