S-a născut pe 17 octombrie 1963 la Buzău, mama sa, Anica, fiind bucătăreasă, iar tatăl, Ion, muncitor la întreprinderea de prelucrare a laptelui. Pînă la 10 ani a copilărit la Galaţi, iar apoi s-a mutat la Suceava. Din 2005 este profesor la Liceul cu Program Sportiv Suceava, la catedra de Educaţie Fizică şi Sport, iar din decembrie 2012 este şi director adjunct al Clubului Sportiv Municipal Suceava. Din 1990 şi pînă în 2005 a fost antrenor la Secţia de Lupte Greco-Romane a CSM, iar din 2005 şi pînă în decembrie 2012 a fost directorul executiv al CSM. Valerică Gherasim a urmat cursurile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, şi pe cele ale Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, a făcut Şcoala de Antrenori IEFS Bucureşti şi este antrenor emerit de lupte greco-romane din 2014.
Ca antrenor, Valerică Gherasim a obţinut 160 de medalii şi a format şi promovat sportivi care au ajuns campioni naţionali şi care au participat şi obţinut medalii la campionatele europene şi mondiale. Printre cei pe care cunoscutul antrenor de lupte i-a descoperit şi i-a pregătit se numără Ovidiu Croitoru – locul III la mondialele de juniori şi locul II la Cupa Europei la juniori şi George Rotari – locul III la Campionatul Mondial de juniori II. Recent, echipa LPS Suceava antrenată de Valerică Gherasim a cîştigat titlul naţional la cadeţi, la finala care s-a desfăşurat la Tîrgu Mureş.
Ca sportiv, Valerică Gherasim a obţinut locul III pe ţară la individual şi locul II cu echipa, iar în mai multe rînduri a fost printre primii şase luptători din România.
Jupânu’: Care a fost prima ta luptă din copilărie şi de la ce v-aţi luat?
Valerică Gherasim: De la fotbal, în faţa blocului, la 9 ani, din cauză că nu prea pasam la timp.
Luptele au fost primul sport care te-a atras sau ai început, ca orice băiat, cu fotbalul?
Începutul a fost cu fotbalul din faţa blocului şi din curtea şcolii.
Cînd te-ai hotărît să faci lupte la modul profesionist şi cine te-a încurajat să te ţii de acest sport?
De lupte m-am apucat în anul 1973 datorită faptului că unchiul meu, Constantin Tăpârjan (fost mare antrenor de lupte – n.r.), practica, deja, luptele.
Se pot face şi carte şi sport, ori numai una sau alta?
Se pot face şi sport şi şcoală în acelaşi timp, dacă ai voinţă şi înţelegere din partea familiei.
La ce-a trebuit să renunţi pentru a face sport de performanţă?
Am renunţat la vacanţele de la bunici, care erau cele mai frumoase.
Care a fost cel mai greu moment al tău ca sportiv? Dar cel mai emoţionant?
În anul 1981 am vrut să renunţ la lupte din motive personale, iar cel mai emoţionant moment a fost cînd am obţinut medalia de bronz în 1979.
Dacă astăzi ai fi tînăr, te-ai apuca din nou de lupte sau ai alege un alt traseu profesional?
Da, deoarece m-a format ca om şi mi-a fost mai uşor în viaţă să întîmpin unele greutăţi.
Dacă te-ai fi născut în altă ţară crezi că ai fi reuşit să obţii rezultate mai bune?
Nu ştiu sigur, dar cum mă ştiu eu, nu prea cred.
E mai greu să fii sportiv sau antrenor?
Antrenor, deoarece ai mai multă responsabilitate, dar şi mai multe satisfacţii.
Care au fost modelele tale în sport?
Gheorghe Berceanu, Ştefan Rusu, Ilie Matei (toţi luptători – n.r.) şi alţii, dar ca şi complexitate de procedee sînt Ştefan Rusu de la lupte şi Ilie Năstase de la tenis de cîmp.
Care sînt sportivii din ziua de astăzi care te impresionează (indiferent de sport)?
Ana Maria Brînză – scrimă, Simona Halep – tenis de cîmp, Geanina Beleagă – canotaj, Răzvan Marin şi Ianis Hagi – fotbal, Mihai Mihuţ şi Nicu Ojoc – lupte.
Din păcate, sportul românesc, cu unele excepţii, are rezultate din ce în ce mai modeste. Care sînt cauzele şi ce ar trebui făcut pentru obţinerea de performanţe?
- Orele de sport din şcoli şi licee (două ore pe săptămînă). B. Investiţii în bazele sportive. C. Motivarea sportivilor începători, avansaţi şi de performanţă. D. Promovarea prin intermediul presei scrise şi audio-vizuale a tuturor sporturilor, cum se întîmplă la fotbal.
Jupânu’
