La peste şase decenii de la plecarea sa din această lume, Malcolm Lowry (1909 – 1957) rămîne un scriitor actual, gustat din plin de publicul -cititor. Sub Vulcan, inegalabilul său roman, „se numără, afirmă Alfred Kazin, cu siguranţă, printre creaţiile cele mai originale şi mai pline de inventivitate”. În consecinţă, în New York Times s-a scris că: „Sub vulcan nu poate fi comparat decît cu marile cărţi totemice ale secolului XX: De veghe în lanul de secară a lui J.D. Salinger sau Pe drum a lui Jack Kerouac”. O altă prestigioasă publicaţie, Atlantic Monthly, nota următoarele: „Sub vulcan rămîne una dintre cele mai puternice pledoarii lirice asupra condiţiei umane şi a luptei neobosite a individului împotriva forţelor naturii care ameninţă să-l distrugă”.
Lumea acestui roman, polifonică şi nicidecum facilă, greu de pătruns, arborescentă, avînd mereu tendinţa să se ramifice, plină de hăţişuri, are un farmec aparte şi o aură de mister care cuceresc. Maurice Nadeau ne avertiza în prefaţa ediţiei franceze a romanului că, dacă dorim „să-i pătrundem semnificaţiile şi să-i savurăm mai bine frumuseţea”, este necesar să-l citim şi să-l recitim. Doar aşa vom fi capabili să descifrăm acest roman poematic, un contrapunct care impresionează prin complexitate, prin coloristica fantastică a locurilor unde se desfăşoară acţiunea, prin dezlănţuirea gravă a vieţii, dar şi prin voluta stilistică excepţională.
Protagonistul poveştii relatate de autorul cărţii este consulul Geoffrey Firmin, „un personaj plecat în căutarea propriei morţi” (Florin Şlapac). Poate că şi din acest motiv, deşi dominat de patima alcoolului, ca de altfel şi Malcolm Lowry, personajul central al romanului este de o luciditate acută. Totodată trebuie să spunem că beţia consulului Firmin e în acelaşi timp beţia întregii lumi, decesul său este semnalul de alarmă pe care scriitorul îl trage cu privire la viitorul civilizaţiei umane. Nu întîmplător Foucault, într-o notă apocaliptică, anunţa „moartea omului”, fizionomia sa, susţinea filosoful, fiind ştearsă „asemenea unui chip desenat pe nisip la marginea mării”.
Mai mult, Sorin Titel, unul dintre comentatorii volumului de faţă şi semnatarul prefeţei primei ediţii în limba română a cărţii, susţine că pentru scriitorul englez „viaţa fiecărui om este importantă de vreme ce în ea se află, concentrat şi esenţializat, destinul întregii umanităţi”. Aici identifică Douglas Day, biobibliograful lui Lowry, morala profundă a romanului.
Trebuie precizat din capul locului că Firmin este marcat de o tristeţe care îl mistuie, are mustrări de conştiinţă chinuitoare, este lipsit de orice speranţă, se simte realmente părăsit şi, în consecinţă, întoarce spatele nedreptăţilor şi suferinţelor prezente în jurul său. Prin intermediul alcoolului, consulul Geoffrey Firmin reuşeşte să se abstragă infernului realităţii. Însă tot alcoolul este şi factorul care îi grăbeşte degradarea.
Una peste alta, Sub vulcan, un roman magic, se desfăşoară pe parcursul a nu mai mult de 12 ore, ultimele ale consulului, de la 7 dimineaţa la 7 seara, însumînd 12 capitole, totul petrecîndu-se de Ziua Morţilor, către asfinţit, într-o zi de noiembrie. Spaţiul în care se desfăşoară „acţiunea” romanului este unul îndrăgit de autor, acesta locuind chiar la un moment dat acolo. Este vorba despre orăşelul Cuernavaca (Quauhnahuac) din Mexic, un loc pitoresc, aflat în apropierea vulcanilor stinşi Popocatepetl şi Ixtaccihuatl. În vecinătate se află şi pavilionul de vînătoare al împăratului Maximilian, aflat în ruină, mărturie a poveştii de iubire dintre acesta şi Charlotte, „doi singuratici în surghiun împurpuraţi” şi care „nu vor avea parte decît de o singură măreţie, cea a tragediei”. Întocmai ca aceştia, de un tratament similar au parte şi personajele din carte: consulul Geoffrey Firmin şi Yvonne Constable. De altfel, întregul roman este împînzit cu o serie de biografeme. Între existenţa scriitorului şi cea a eroului său pot fi decelate mai multe corespondenţe. Fluxul conştiinţei, monologul interior, dialogul imaginar, confesiunea crudă apar pe fond bahic, toate acestea avînd, în mod ineluctabil, corespondenţe autobiografice. Fără echivoc, scriitorul englez împrumută trăsături personale actanţilor scriiturii sale, ceea ce ne duce cu gîndul că Sub vulcan poate fi privit şi ca un roman al căutării de sine, o încercare de clarificare cu privire la propria identitate.
Încă din debutul naraţiunii ne dăm seama că povestea prezentată se derulează pe fondul unui timp al căderii, degradarea personajului principal desfăşurîndu-se direct proporţional cu lumea înconjurătoare. Atît consulul, cît şi consoarta sa Yvonne, cu toate încercările lor de a se smulge forţelor destructive, nu reuşesc. Şi asta deoarece lipsa iubirii adevărate nu poate duce, în cele din urmă, decît la dezastru. Semnificativă în acest sens este o inscripţie care apare pe frontispiciul casei lui Laruelle (alt personaj al romanului). Avertismentul, scris în limba spaniolă, este cît se poate de limpede: „No se puede vivir sin amar” („Nu se poate trăi fără iubire”).
În fine, aflat la capătul lumii, izolat, mereu „perfectamento borracho” (beat criţă), consulul nu mai zăreşte nici o posibilitate de a ieşi la liman. Se simte sleit de orice putere, cu voinţa, pur şi simplu, paralizată. Traversat de o stare în care agonia îşi face loc, conştient de răul din el şi din preajma sa, Firmin îşi pierde definitiv motivaţia în numele căreia ar mai putea lupta pentru a merge mai departe. „Nici îngerii, nici Yvonne, nici Hugh nu-l puteau ajuta aici. Cît despre demoni, ei erau în interiorul lui, la fel ca şi-n afară; tăcuţi pentru moment – făcîndu-şi siesta probabil – era oricum înconjurat şi locuit de ei; îl dominau. Consulul privi soarele. Însă el pierduse; nu era soarele lui. Ca şi adevărul, era aproape imposibil de privit în faţă; nu voia să se apropie nicidecum de el, cu atît mai puţin să stea în lumina lui, să-l înfrunte”, descrie Lowry dispoziţia în care se afla personajul său aflat la un pas de inevitabila prăpastie.
Prin urmare, pentru consul urmează sfîrşitul, moartea prezentă ca o umbră pe tot cuprinsul romanului. Agonia lui Geoffrey Firmin, cum am mai arătat de altfel, este a întregii lumi. „În locul urcării spre înălţimi salvatoare şi benefice, Lowry ne descrie aşadar o coborîre în infern” (Sorin Titel).
„Romanul poate fi considerat o simfonie, o operă sau un western. E un poem, un cîntec, o comedie, o farsă şi aşa mai departe. Este, în acelaşi timp, superficială, profundă, distractivă, plictisitoare, în funcţie de gustul fiecăruia. Este o profeţie, un avertisment politic, o criptogramă, un film absurd”, o mărturiseşte, pe bună dreptate, însuşi scriitorul. La cele spuse de el, am mai adăuga faptul că romanul este o capodoperă, ingredientele sale lexicale dînd forţă unei scriituri, fără doar şi poate, provocatoare. Construcţia romanescă a lui Malcolm Lowry este una aparte, ieşită din comun, fragmentară şi alambicată, o îmbinare de elemente eterogene, cu un epic dens.
De aceea, Sub vulcan rămîne în chip imuabil unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului trecut, un text de o accentuată modernitate, traversat de un conglomerat de trăiri puternice, spaţiul pe care îl umple acesta fiind unul al conotaţiei substanţiale. Şi peste toate, se poate vorbi despre un halou al unei metafizici etilice. Din această perspectivă, romanul Sub vulcan poate fi situat alături de Moscova – Petuşki a lui Venedikt Erofeev. O altă carte pe care o recomand în caz că încă nu v-aţi înfruptat din ea. Vă garantez o experienţă de lectură excepţională.
Revenind la romanul nostru, nu putem trece cu vederea nici faptul că nu puţini sînt cei care se hotărăsc şi astăzi, fascinaţi de carte, să ia calea pelerinajului, pe urmele consulului Geoffrey Firmin, protagonistul lui Malcolm Lowry, prin Mexic, către orăşelul Cuernavaca. Cum este de părere Florin Şlapac, traducătorul ireproşabil al romanului: „Pe scurt, o carte imposibil de uitat”. Un roman citit şi recitit, comentat şi analizat de generaţii şi generaţii, „un fel de Divina comedie beată”, conform celor afirmate de însuşi autorul englez. Pentru toate acestea şi încă multe altele pe deasupra, recomand acest titlu întrucît cu siguranţă veţi fi cuceriţi de tot ce înseamnă acest roman: o lume teribilă aflată în interiorul unui decor exotic, o suită de peripeţii fabuloase în felul lor, prezentarea unui mare examen de conştiinţă al unui om al unei epoci marcate de o serie de extremisme fără precedent, secolul XX. Mai mult, marea temă a acestei naraţiuni, părăsirea omului de lîngă tine, este actuală în absolut toate timpurile.
Alexandru Ovidiu Vintilă
Redactor-șef al revistei „Bucovina literară” și președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni
