Un incendiu într-un club de noapte din Bucureşti, soldat cu zeci de morţi, a devenit punctul critic pentru mulţi români nemulţumiţi de mult timp de corupţia liderilor, însă, în pofida demisiei Guvernului, mulţi sînt sceptici că o mişcare de stradă fără lideri va reuşi să înlăture vechea ordine. „Oamenii simt nevoia de schimbare, de feţe noi. Avem aceleaşi feţe de 25 de ani, iar acest lucru a condus la această revoltă, avînd în vedere că există o reală lipsă de competiţie”, a declarat Cristian Pîrvulescu, decanul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti.
Fostul comisar european pentru Agricultură Dacian Cioloş a fost desemnat de către preşedintele Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, Iohannis precizînd că soluţia agreată cu partidele politice, cu foarte mici excepţii, este cea a unui guvern de tehnocraţi.
Dacian Cioloş, desemnat de preşedintele Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, a primit 10 zile pentru întocmirea listei şi a programului de guvernare, cu care să se prezinte în faţa Parlamentului pentru obţinerea votului de încredere, pentru învestire fiind necesare 274 de voturi.
Scena 1
(Crîşmarul vrea să se dumirească despre starea de spirit a lui Costică.)
Crîşmarul: Tu ai făcut politică în trecut?
Costică: Cum să fac politică, dacă n-am avut din ce?
Crîşmarul: Dacă aveai din ce, făceai un pic de politică?
Costică: Cred că făceam sau poate nu făceam. N-ai de unde să ştii.
Crîşmarul: Da ia mai spune-mi, da sincer!
Costică: Mai încape vorba? Sincer, crîşmare.
Crîşmarul: Sincer de tot, acuma faci oleacă de politică?
Costică: Din ce să fac? Că acuma-s şi mai sărac.
Crîşmarul: Nu contează, că dacă chiar vrei, poţi să faci din orice.
Costică: N-am, bă. Nu ţi-am spus?
Crîşmarul: Bine, bă, mai că te cred.
Costică: Da de ce mă întrebi tu hodoronc-tronc de politică?
Crîşmarul: Ca să ştiu dacă faci sau nu faci.
Costică: Şi-n cazu meu, dacă nu fac, ce-ai să-mi faci?
Crîşmarul: Eu n-am ce-ţi face. Tu ştii.
Costică: Ce să ştiu?
Crîşmarul: Dacă ieşi sau nu ieşi în stradă.
Costică: N-am ce să caut în stradă, că n-am bani nici să trec strada.
Crîşmarul: Să ieşi în stradă să protestezi.
Costică: Ce să protestez? De ce adica să protestez?
Crîşmarul: Ca să fie bine, să nu fie rău.
Costică: Ţie ţi-i rău?
Crîşmarul: Nu mi-i rău, da nici bine.
Costică: Tot aşa şi la mine. Aşa că nu mai bine stau liniştit?
Crîşmarul: Mai bine. Stai liniştit şi poate te fac tehnocrat.
Costică: Da ce-ţi veni cu atîta dărnicie deodată?
Crîşmarul: Mă gîndesc că nu ne-ar strica un tehnocrat pe lîngă casă.
Costică: Şi asta ce-nseamnă?
Crîşmarul: Înseamnă să nu faci politică, să fii cinstit şi fără partid.
Costică: Şi-ţi dă bani pentru asta?
Crîşmarul: Cine să-ţi deie?
Costică: Cine te face tehnocrat. Respectiv tu.
Crîşmarul: Ia nu te obrăznici, că-ndată pun protestatarii pe tine.
Costică: Iartă-mă, nu mi-i pune, că fac tot ce zici.
Crîşmarul: Va să zică să zicem că eşti tehnocrat, stai cuminte în banca ta şi dintr-o dată ce crezi?
Costică: Ia spune, nu mă ţine în şah!
Crîşmarul: Dintr-o dată se răstoarnă guvernul.
Costică: Unde, bă?
Crîşmarul: La Bucureşti, că doar nu aicea în sat. Şi te trezeşti nominalizat.
Costică: Ahi, Doamne păzeşte! Da cui i-am greşit?
Crîşmarul: Asta nu mai contează. Te nominalizează şi pînă zici mîc, te şi investeşte.
Costică: Chiar aşa s-o ajuns? Apără, Doamne şi păzeşte!
Crîşmarul: Şi-ţi mai dă şi un termen. Cam cît crezi tu că-ţi dă?
Costică: Cu suspendare sau cu executare?
Crîşmarul: Cu executare, că strada nu se joacă cu jumătăţi de măsură.
Costică: Eu ştiu ce să zic? Cam doi ani, doi ani jumate.
Crîşmarul: Eşti mic copil. Îţi dă zece zile mari şi late. Ia să te văd!
Costică: Hai că m-ai lăsat paf! Merită atîta osteneală pentru zece zile? Păi tu ştii cum zboară zece zile din viaţă? Nici nu le simţi!
Crîşmarul: Atîta-i valabil la Constituţie. Mai mult n-are voie să-ţi deie.
Costică: Păi zece zile-i floare la ureche. Să-mi deie, că nu refuz treaba asta.
Crîşmarul: Ne-am înţeles, însă de-acuma să te văd eu de unde găseşti un cîrd de tehnocraţi să-ţi faci cabinet.
Costică: Aicea m-ai încuiat. Lasă-mă un minut, lasă-mă o secundă. Lasă-mă un anotimp, un timp. Protestatari ne trebuia nouă?
Scena 2
(Lui Ionică nu-i vine să-şi creadă ochilor cînd îl vede pe Costică lîncezind lîngă sobă.)
Ionică: Ţara arde şi voi hibernaţi! Să vă fie ruşine!
Costică: De ce n-o pus stingătoare? Ce-o păzit pompierii?
Ionică: Gata, bă. O ars şi s-o stins de la sine. Nu mai turna şi tu gaz peste foc.
Costică: Şi-atunce de ce mai vii şi ne pui pe jăratec?
Ionică: Că nu se ştie ce mai urmează.
Costică: Ce să urmeze? La noi n-o ajuns nici un zvon.
Ionică: Urmează o mare schimbare.
Costică: Hai nu mai spune! Cine se schimbă cu cine?
Ionică: Ăştia vechi toţi se schimbă.
Costică: Se schimbă cu cine?
Ionică: Pe mine nu mă interesează. Nu-s eu ăla să spună cu cine.
Costică: N-ai fost tu acolo, în stradă?
Ionică: Cum să nu? De-acolo vin şi acolo mă-ntorc mai pe seară.
Costică: Şi-acolo în stradă nu ţi-o spus nimeni cine cu cine se schimbă?
Ionică: Acolo în stradă nu se face aşa.
Costică: Da cum naiba se face?
Ionică: Acolo-s grupuri de dialog social.
Costică: Adica grupuri unde vorbeşte unii cu alţii şi invers?
Ionică: Chiar aşa. Vorbeşte despre schimbare.
Costică: Asta am înţeles. Ce se schimbă?
Ionică: Totul se schimbă. Nu mai rămîne nimica aşa cum o fost.
Costică: Şi cum se schimbă adica? Fii mai precis.
Ionică: Nu-s eu ăla să spună.
Costică: Da cine să spună, dacă tu nu, ăla nu, ăla nu?
Ionică: Pe mine nu mă interesează, că nu vreau să mă erijez.
Costică: Dacă nici tu nu te erijezi, cine să se erijeze?
Ionică: Asta nu ne interesează pe noi.
Costică: Care voi?
Ionică: Care ţinem proteste în stradă. Nu ne interesează cine se erijează.
Costică: S-o erijat cineva pînă acuma?
Ionică: S-o erijat, dar nu ne reprezintă pe noi. Se reprezintă pe ei.
Costică: Tehnocraţi aveţi printre voi?
Ionică: Nu ne interesează ce avem printre noi. Tehnocraţii să se ocupe de guvernare.
Costică: Şi voi cu ce vă ocupaţi?
Ionică: Cu schimbarea. Că fără schimbare nu se mai poate. Ne-o ajuns cuţitu la os.
Costică: Constituţia vă dă voie?
Ionică: Noi nu cerem voie la nimeni. Noi cerem schimbare.
Costică: Şi dacă vine Constituţia şi spune că nu?
Ionică: Schimbăm Constituţia. De asta nu mai putem noi!
Costică: Şi după schimbarea asta ce mai urmează?
Ionică: Pe mine mă-ntrebi?
Costică: Da pe cine să-ntreb? Nu vii tu din stradă?
Ionică: Nu ştiu, bă. Pe mine nu mă interesează. Şi nici nu vreau să mă erijez.
Epilog
(Crîşmarul a luat o decizie radicală cu privire la Costică şi Ionică.)
Crîşmarul: De mîine să nu vă mai prind pe-aici. Vă luaţi tălpăşiţa şi vă întoarceţi după revoluţie.
Ionică: Eu oricum plec de-aicea, nu mai am nevoie de casă.
Crîşmarul: Şi unde-ai să stai?
Ionică: Casa mea-i strada. În stradă mă duc, în stradă mă culc, în stradă mă scol.
Crîşmarul: Bravo ţie. Ia-l şi pe Costică cu tine.
Ionică: Nu-l iau că am auzit că s-o făcut tehnocrat.
Crîşmarul: Şi asta nu-i bine? Ai tehnocrat lîngă tine, n-ai grija zilei de mîine.
Ionică: Nu ştiu, bă, ce să zic, n-am idee. Dacă se erijează şi el şi se bagă-n guvern?
Crîşmarul: Şi asta nu-i bine? Ne face şi nouă pensii pe viaţă.
Ionică: Nu ştiu, bă, ce să zic. N-am idee.
Crîşmarul: Şi-atunci de ce te mai chinui pe stradă?
Ionică: Pentru schimbare. Eşti prost sau te faci?
