Pattie Boyd sau cum să inspiri o generaţie… de muzicieni

Pe cînd aveam vreo 15-16 ani şi Beatles-ul devenea aproape un stil de viaţă pentru mine, inevitabil o descopeream pe Pattie Boyd, care avea să-mi devină muza numărul 1 în materie de stil şi cu care am avut ocazia să schimb virtual cîteva cuvinte într-una din serile trecute.

Pentru cei ce nu ştiu, Pattie Boyd (n. Patricia Anne Boyd) este cea care a inspirat zeci de cîntece ale lui Harrison şi care mai tîrziu a devenit Layla lui Clapton. Sau femeia cu păr blond căreia Slowhand îi cînta dragostea în Wonderful Tonight. Ei bine, ea este Pattie Boyd. Născută în aceeaşi zi cu bunica mea, fapt ce o face şi mai specială, Pattie s-a remarcat la începutul anilor ’60 ca fotomodel, ajungînd o figură emblematică a acelor timpuri, alături de Twiggy sau Jane Shirmpton. Pe George Harrison l-a cunoscut pe platourile de filmare ale filmului A Hard Day’s Night. În cartea ei, Wonderful Today, pe care am „devorat-o” de nenumărate ori fără să mă plictisesc, Pattie povesteşte cum s-a îndrăgostit de Harrison. Sau invers. De parcă ar fi fost tare greu… Cu o timiditate şi o drăgălăşenie ieşite din comun chiar şi pentru acele vremuri, Pattie l-a abordat într-o pauză pe Harrison, cerîndu-i un autograf pentru surioara ei mai mică. Moment în care George a reacţionat, fiind vrăjit de frumuseţea ei. Şi uite aşa, Pattie Boyd s-a trezit că este invitată la cină de unul din cei patru fabuloşi. Ce a urmat este istorie. Fericirea a durat cîţiva ani buni, dar cu toţii ştim că nu e uşor să faci casă cu un artist. Viaţa cuplului Harrison devenise una zbuciumată, în acele vremuri intrînd „în familie” şi cel ce avea s-o „fure” pe Pattie de lîngă George. Eric Clapton, ladies and gents! Da, cel  mai bun prieten al lui Harrison făcuse o adevărată pasiune pentru Pattie a noastră, compunîndu-i chiar un album întreg. Layla and Other Assorted Love Songs a lăsat-o fără cuvinte pe Pattie, însă n-a determinat-o să plece de lîngă Harrison decît în ultimul moment. Laptele şi mierea au curs prea puţin în scurta căsnicie Clapton-Boyd, oare de ce?

În fine, avînd în sfîrşit ocazia să schimb cîteva vorbe (chiar şi virtual) cu cea care m-a inspirat în tot acest timp cu frumuseţea şi puterea ei, a trebuit să mă gîndesc de mai multe ori înainte să-i scriu. Like, hello, vorbesc cu Pattie Boyd!!!! Ei bine, mi-am luat totuşi inima-n dinţi şi am întrebat-o dacă mai ţine legătura cu Slowhand. Răspunsul ei a fost atît de simpatic şi natural: „Da, ne trimitem mesaje la ocazii speciale, dar nimic mai mult. Nu sîntem atît de apropiaţi încît să ne bem ceaiul împreună. Ar fi o greşeală, ne-am apropiat destul în trecut!”. Am rîs copios. Pattie Boyd este exemplul pur al femeii puternice. I-am mulţumit atunci, îi mulţumesc şi acum pentru ce este, dar mai ales pentru sinceritatea şi bunătatea ei! 

Un lucru e cert. Nu e uşor să inspiri o generaţie întreagă de muzicieni. Eu îmi mai torn o ceaşcă de cafea şi îmi caut un disc bun. Sper că n-aţi uitat nici voi să vă bucuraţi de muzică!

Alexandra Cuza

Redactor muzical la Radio Top