Sutele de voluntari şcoliţi de ISU Suceava în cadrul programului „Salvator din pasiune” sînt inutili atunci cînd judeţul nostru este lovit de inundaţii. Inundaţiile de la sfîrşitul lunii iunie au făcut pagube de aproximativ 42 de milioane de lei în judeţul Suceava. La solicitarea Prefecturii şi a Consiliului Judeţean, Guvernul a alocat, deja, peste 5 milioane de lei pentru combaterea efectelor inundaţiilor. Încurajate de această alocare, cele două instituţii au mai cerut încă 5 milioane. Curţi şi terenuri agricole inundate, podeţe rupte, podul de la Milişăuţi închis, drumuri afectate. Ca de obicei, în primul rînd al luptei cu apele au fost angajaţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Suceava. În sprijinul lor au sărit şi două echipaje sosite tocmai de la ISU Ilfov, cărora pompierii noştri le-au mulţumit public. Dar voluntarii, voluntarii şcoliţi de ISU Bucovina unde au fost? Probabil că într-un club, în faţa televizorului, dormeau ori pur şi simplu stăteau pe Facebook şi postau fotografii cu ei îmbrăcaţi în haine de salvator. La nivelul ISU Suceava există o mare nemulţumire legată de voluntarii care le iau aerul angajaţilor unităţii şi care-i obligă să vină de-acasă şi-n timpul liber pentru a-i învăţa cum se salvează vieţi şi bunuri. Există voci în cadrul ISU Suceava care spun că majoritatea celor care se înscriu şi urmează cursurile organizate de unitate o fac pentru că aşa este cool ori fiindcă dă bine la CV. ISU îşi pierde timpul cu voluntarii, dar voluntarii şcoliţi de ISU nu-şi rup din preţiosul lor timp pentru a ajuta la intervenţii. Programul „Salvator din pasiune”, care se desfăşoară în toată ţara, pare o imensă pierdere de timp pentru salvatorii profesionişti, doar pentru ca nişte fete şi nişte băieţi să aibă ce scrie pe cartea lor de vizită, pentru a fi şi ei în tendinţe într-un fel şi pentru a se da crocanţi în faţa amicilor de piţiponceală. Salvatorii nu-s de fapt salvatori, ci nişte inutili sau, cel mult, nişte persoane îmbrăcate în uniformă care din cînd în cînd participă la demonstraţii în timpul cărora le arată unor trecători ori unor elevi cum se face respiraţia gură la gură. Şi pentru ca să nu ne iasă vorbe, avem şi partea oficială a poveştii. Dialogul dintre Oana Şlemco şi comandantul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Suceava îl găsiţi în pagina 3. Un dialog care a avut loc în două rînduri.
Prima discuţie
Oana Şlemco: Ce fac voluntarii pregătiţi de ISU Suceava?
Col. Costică Ghiață: Voluntarii care fac cursuri la noi au participat la activităţi doar prin prisma intervenţiilor de pe SMURD. Încercăm să-i integrăm prin aceste intervenţii pe care le asigurăm cu personalul paramedical. Au fost fel şi fel de intervenţii de felul acesta. Au fost şi accidente şi aspecte de căi de comunicaţii blocate. Au intervenit cei care fac pregătire la ISU. Pe cealaltă parte, acţiune în teren, în ceea ce înseamnă evacuare apă, degajare căi de comunicaţii, decolmatare secţiuni de scurgere a apei, aici s-au implicat voluntarii de la nivelul UAT-urilor.
O.Ş.: Cursurile sînt gratuite?
C.G.: Da, sînt gratuite. Aspectul de pregătire a lor se face în baza unei selecţii. Numărul cererilor a fost mai mare decît posibilitatea ISU de a-i şcolariza. Au intrat pe nişte module care se aprofundează în timp. Partea de intervenţie, într-adevăr numărul de locuri la SMURD este limitat. În acelaşi timp şi numărul lor de a participa efectiv la intervenţii nu este foarte ridicat. Sînt cîţiva care au vechime pe SMURD.
O.Ş.: Dacă fac cursurile la dumneavoastră sînt obligată ca ulterior să particip la intervenţii?
C.G.: Nu, este o activitate de practică care se desfăşoară la nivelul unităţii. Această activitate se concretizează într-un pontaj care este ţinut de comandantul unităţii, pentru că vorbim de aceşti voluntari la nivelul judeţului. Voluntarul vine opt ore, nu stă 24 de ore ca un ofiţer de servici.
O.Ş.: Ce face cursantul cu informaţiile pe care le dobîndeşte?
C.G.: Voluntarul nu este obligat să semneze vreun document ca să participe la intervenţii. Ei sunt implicaţi pe trei domenii. O dată pe intervenţii SMURD, ca şi paramedici. Pe intervenţii la incendii, dar încă nu au intrat pe maşini. Sîntem la faza la care îi pregătim. Şi în al treilea rînd pe activităţile de informare. Avem cu diferite ocazii, organizăm centre de informare în judeţ, sînt anumite evenimente, ei stau alături de oamenii noştri, dau anumite informaţii. Pe 13 septembrie avem Ziua Pompierilor, iar cu această ocazie organizăm mai multe centre de informare. Vor fi din timp cooptaţi cei care vor să participe la activitatea publică. Cine se oferă, participă.
O.Ş.: Deci, la activitatea de intervenţii la incendii spuneaţi că voluntarii sînt în pregătire şi la intervenţiile SMURD sînt cîţiva care vin din cînd în cînd.
C. G: Sînt cîţiva care vin din cînd în cînd, în special la Suceava. Sînt trei voluntari care insistă şi participă. Este drept că nu sînt puşi să facă acţiuni complexe.
A doua discuţie, după ce domnul Ghiaţă, proaspăt comandant al ISU Suceava, a avut timp să se documenteze în legătură cu subiectul.
O.Ş.: Cînd a început activitatea de pregătire a voluntarilor?
C.G.: Activitatea a început în 2016 şi s-a derulat fără întrerupere pînă în prezent. Această activitate se desfăşoară la nivel naţional, nu doar la Suceava. Din 2016 şi pînă acum am avut 306 cereri de voluntariat. Nu toţi au parcurs cursul. Dintre aceştia au participat un număr de 156 de voluntari, care ulterior au încheiat contracte de voluntariat. Cu ei am parcurs cursul introductiv care să ne dea posibilitatea să încheiem un contract de voluntariat. Vizavi de intervenţii, avem o statistică pe care o raportăm periodic la IGSU. Cei 156 de voluntari sau parte din ei, că nu toţi, au participat la 1.295 de intervenţii pe parcursul a trei ani. Intervenţii SMURD, deci pe ambulanţele B 2, monitorizare activităţi gen cînd a fost caniculă, poate i-aţi găsit la corturi sau la activităţile cu public numeros, îndepărtare efecte negative ca urmare a situaţiilor de urgenţă. La fel, au mai participat la activităţi de informare preventivă, informare în şcoli, în cadrul punctelor de informare din centrele comerciale, la aplicaţiile tactice pe care le-am avut. I-am folosit la concursurile profesionale ale pompierilor militari. Au fost 160 de astfel de activităţi de informare preventivă.
O.Ş.: Costurile ISU pentru pregătirea voluntarilor care sînt?
C.G.: Referitor la costuri, sînt greu de cuantificat. Nu le asigurăm nici echipamentul, nici cazare, nici transport. Unitatea nu bugetează nici un leu pentru activitatea SMURD. Echipamentele lor de culoare roşie au fost cumpărate de Fundaţia pentru SMURD. Singura investiţie a IGSU este personalul formator care desfăşoară cu ei activităţi de pregătire. Dar personalul nu a fost suplimentat pentru voluntari.
O.Ş: Care sînt obligaţiile voluntarilor?
C.G.: Din punct de vedere al obligaţiilor pe care le au, activitatea este reglementată printr-un contract de voluntariat. Acest contract de încheie pentru cel mult doi ani. Ca să poată încheia contractul de voluntariat trebuie să fie apt din punct de vedere medical şi să nu aibă cazier judiciar. După care urmează nişte module de pregătire. Aceste module le conferă posibilitatea de a participa la intervenţii. Încadrarea lor ca şi voluntar este de patru tipuri. Voluntarul de tip 1 este cel care trebuie să desfăşoare un număr de 240 de ore de voluntariat, după perioada de pregătire trece la a doua etapă, adică voluntar de tip 2…
O.Ş.: Vă sînt de ajutor în cadrul unităţii?
C.G.: Ei au un grup pe whatsapp, cînd este o activitate care necesită implicarea lor se postează data şi rugămintea pentru participare. Mulţi dintre ei răspund prompt şi participă. Din cei 156 cu care avem contracte răspund undeva între 20 şi 25 %. Oamenii vin, răspund, fără să fie plătiţi. Ca să ne putem folosi la inundaţii de ei ar fi trebuit să parcurgă ultimul modul de pregătire, adică modulul 4. Lucrul acesta îl putem face cu cei din 2016, ale căror contracte de voluntariat expiră în 2016. Putem prelungi contractele. Acolo riscul este mult mai mare, trebuie să aibă mai multe ore de pregătire. După care să-i punem pe maşinile de intervenţie, pe acele funcţii care sînt expuse mai puţin.
P.S. Cîţi ani trebuie să piardă ISU Suceava pentru a-l învăţat pe un voluntar să scoată o găleată de apă dintr-o curte inundată şi de cîţi ani are nevoie un voluntar să înveţe cum se duce în braţe o găină dintr-un cuibar în care a năvălit apa şi cum se umflă o barcă pneumatică?
Şi încă ceva: de ce voluntarii de la serviciile de voluntari din localităţi (UAT-uri, cum le spune domnul Ghiaţă), cel mai adesea comune, pot, iar voluntarii şcoliţi la oraş nu pot?
Jupânu’
