Nu am habar de vreo altă nație, nici de vreun alt sport în care absolut de fiecare dată, indiferent cît de favorabilă pare situația la un moment dat, totul să se fîsîie lamentabil, înecînd speranțe, vise, iluzii de care, ori de cîte ori am lua-o, tot nu ne vindecăm de prosteasca, idioata chiar autosugestie că sîntem dacă nu cei mai buni din lume, atunci măcar destul de buni pentru a depăși alte echipe, evident mai slabe decît a noastră.
În decurs de o săptămînă și ceva, noua națională a României, condusă de noul antrenor și prezentînd în teren un lot parțial nou, a reușit să distrugă, în ordine cronologică, mai întîi iluzia prezenței la turneul final al Campionatului European de anul viitor, iar apoi și pe cea a cîștigării grupei din competiția aia second-hand care te poate totuși ajuta să urci în altă grupă valorică și îți asigură astfel șanse sporite în competiții viitoare. În numărul precedent al Jupânului am apucat să scriu ceva despre meciul din Islanda, starea de disconfort produsă tuturor suporterilor de lamentabila prezență în teren a tuturor împiedicaților ălora fiind considerabilă și dătătoare de emoții suplimentare în perspectiva celorlalte două meciuri. Ce a urmat însă întrece pînă și cele mai negre premoniții, atît scorurile înregistrate cît și jocul în sine neputînd fi caracterizate decît într-un limbaj nu vulgar pur și simplu, ci provenind din lirica de bulău. Punctat desigur de trimiteri la toate mamele tuturor celor aflați în teren sau pe lista mai largă a celor potențial convocabili. Pare un blestem interminabil ca la fiecare schimbare de antrenor să ne autoiluzionăm că vom face, vom drege și vom sparge, iar finalul pare doar o nouă pană de cauciuc care produce clasicul „fîssssss”!
Cea mai tare chestie e însă cea de la pariuri. La casa de pariuri unde joc eu am rămas inițial uluit să văd că pînă și la meciul cu Austria (pe care o demolaserăm în deplasare luna trecută) România avea o cotă de 4,10, în timp ce oaspeții aveau doar 1,70. Deci austriecii porneau ca mari favoriți. Iar pentru gol marcat de noi era tot o cotă fabuloasă, de 1.90! Ce știu băieții ăia de la pariuri și noi nu?
