Un fermier din comuna Marginea, care creşte porci şi vaci din rase de carne, a făcut senzaţie pe site-ul de socializare Facebook după ce a postat mai multe fotografii cu un porc uriaş. Într-o poză publicată în luna iulie porcul avea 480 de kilograme, însă între timp exemplarul a depăşit jumătate de tonă. Animalul are vîrsta de trei ani şi este ţinut pentru montă artificială.
Senatorul PSD de Fălticeni, Ovidiu Donţu, i-a trimis o adresă preşedintelui ţării, Klaus Iohannis, în care îi cere acestuia să iniţieze negocieri cu Comisia Europeană pentru a obţine acordul unui nou deficit pentru România, cuprins între 2,5% şi 3%, pentru anii 2016 şi 2017, astfel încît să existe fonduri pentru cofinanţarea proiectelor europene şi pentru cele de dezvoltare ale comunităţilor locale.
Alocarea a doar 768.250 de lei municipiului Suceava la rectificarea bugetară este reproşată de viceprimarul PNL Lucian Harşovschi liderilor judeţeni ai PSD. Viceprimarul a declarat, într-o conferinţă de presă, că municipiului reşedinţă de judeţ i-au fost repartizaţi „bani de biscuiţi”, o sumă comparabilă cu cea alocată comunelor.
Scena 1
(Crîşmarul de plictiseşte de moarte. Costică la fel.)
Costică: N-ai ce face?
Crîşmarul: N-am ce face.
Costică: Eşti plictisit? Amărît?
Crîşmarul: Sictirit.
Costică: Şi eu. Da nu ştiu de ce. Tu ştii de ce?
Crîşmarul: Habar n-am.
Costică: Şi eu tot aşa. Poate de la căldură.
Crîşmarul: Se poate şi asta.
Costică: Cu capitala am dat-o chix.
Crîşmarul: Dă-o-n mă-sa de capitală.
Costică: Şi eu ziceam tot aşa.
Crîşmarul: Bine că zici şi tu.
Costică: Altceva ce-i de făcut?
Crîşmarul: Nu-i nimic de făcut.
Costică: Atunci hai să aşteptăm.
Crîşmarul: N-ai ce să mai aştepţi.
Costică: La ce te referi?
Crîşmarul: La evenimente. La întîmplări. La ceva.
Costică: Hai să aşteptăm să se însereze.
Crîşmarul: Hai.
Costică: Şi cît aşteptăm?
Crîşmarul: Pînă se înserează.
Costică: Şi-n timpu ăsta ce facem?
Crîşmarul: Aşteptăm. Ce să facem?
Costică: Parcă sîntem într-o piesă de teatru.
Crîşmarul: De unde ştii tu unde sîntem?
Costică: Am zis că parcă. Nu-s sigur.
Crîşmarul: Atunci nu mai vorbi degeaba.
Costică: Nu mai vorbesc. Vorbeşte tu.
Crîşmarul: Ce să vorbesc?
Costică: De una, de alta.
Crîşmarul: N-am ce vorbi.
Costică: Atunci, hai să tăcem.
Crîşmarul: Dacă tăcem, pînă la urmă s-ar putea să izbucnim.
Costică: În plîns?
Crîşmarul: În plîns sau în rîs. Nu contează.
Costică: Şi-atunci nu mai bine vorbim?
Crîşmarul: Despre ce să vorbim?
Costică: N-avem ce? De pe la noi de prin sat.
Crîşmarul: Începe tu.
Costică: De unde să-ncep?
Crîşmarul: Ia-o şi tu dintr-un capăt.
Costică: De unde s-o asfaltat bulevardu?
Crîşmarul: Cine l-o asfaltat?
Costică: Primăria.
Crîşmarul: Iar mă tragi la politică?
Costică: Nu te trag. Am zis şi eu aşa.
Crîşmarul: Vezi să nu se repete.
Costică: Schimbarea la faţă.
Crîşmarul: Ce-i cu schimbarea la faţă?
Costică: Să vorbim despre asta.
Crîşmarul: Tu eşti şmecher sau prost?
Costică: De ce sari aşa?
Crîşmarul: Ţi-am zis că m-am săturat de politică.
Costică: Asta nu, asta nu! Despre ce ai vrea să vorbim?
Crîşmarul: Eu nu vreau să vorbesc.
Costică: Şi să-i lăsăm să conducă de capu lor?
Crîşmarul: Cine, bă?
Costică: Ăştia.
Crîşmarul: De ăştia m-am săturat.
Costică: Crezi că alţii ar fi mai buni?
Crîşmarul: Ţi-am mai zis: lasă politica sau te pocnesc!
Scena 2
(Costică şi Ionică dezbat problema crîşmarului.)
Costică: Crîşmaru o nebunit.
Ionică: De ce zici aşa?
Costică: Nu mai face politică. Nu-l mai interesează nimica.
Ionică: Într-un fel are dreptate.
Costică: Şi-n alt fel?
Ionică: În alt fel nu are dreptate.
Costică: Tu de unde ştii, dacă eşti plecat mai tot timpu?
Ionică: Aşa-i peste tot.
Costică: Peste tot în ţară la noi?
Ionică: Peste tot pe pămînt.
Costică: Vrei să spui şi la nemţi?
Ionică: Da nemţii ce are?
Costică: Are calitate germană.
Ionică: S-o crezi tu. N-are, bă!
Costică: Eu aşa am auzit.
Ionică: Minciuni, bă. Propagandă!
Costică: Da la italieni?
Ionică: Ce să fie la italieni?
Costică: Prosperitate.
Ionică: Fugi, bă, de-aicea!
Costică: Da Marele alb de la noi nu-i adus de acolo?
Ionică: De unde de-acolo?
Costică: De la italieni.
Ionică: Marele alb de la noi, zici? Care Marele alb?
Costică: A lu patronu de fermă.
Ionică: Eu credeam că Iohannis.
Costică: Îl cheamă Giorgio.
Ionică: Nu mă interesează.
Costică: Cum vroiai să-l cheme, ca să te intereseze?
Ionică: Iohannis.
Costică: Ăsta-i de carne.
Ionică: Dacă-i italian, nu mă interesează.
Costică: L-o adus din Italia, da acuma-i de-a nostru.
Ionică: De cînd?
Costică: De trei ani.
Ionică: Şi care-i chichirezu cu dînsu?
Costică: Mănîncă sută la sută ecologic.
Ionică: Căcat!
Costică: Tu eşti ca crîşmaru.
Ionică: Cum ca crîşmaru?
Costică: Cu tine nu se poate vorbi.
Ionică: Atuncea nu mai vorbi.
Costică: Tu vorbeşti?
Ionică: Adica ce? Eu vorbesc? Tu vorbeşti!
Costică: Ca să ne treacă de urît.
Ionică: De la cine ai învăţat?
Costică: Să vorbesc? De la mama.
Ionică: Să vorbeşti ca să-ţi treacă de urît de la cine ai învăţat?
Costică: De la Donţu.
Epilog
(Crîşmarul se întoarce din beci, mai sictirit ca niciodată.)
Ionică: Am auzit că te-ai lăsat de politică.
Crîşmarul: Chiar m-am lăsat.
Ionică: Din cauza căldurii de-afară?
Crîşmarul: Din cauză de plictiseală şi de sictir.
Ionică: Cine te-o sictirit?
Crîşmarul: Ăştia de la conducere.
Ionică: Ce ţi-o făcut?
Crîşmarul: Ştii că am vrut să fac o crîşmă europeană!
Ionică: Ştiu. Nu ţi-o dat finanţare?
Crîşmarul: Mi-o dat biscuiţi.
Ionică: Bine că ţi-o dat şi nu ţi-o luat!
Crîşmarul: Şi cu biscuiţii ce fac?
Ionică: Biscuieşti.
