Se lucrează în continuare la sala polivalentă care se ridică la ieșirea din Suceava spre Fălticeni. Interesant va fi de văzut ce acustică va avea aceasta, în condițiile în care se așteaptă ca acolo să fie organizate și concerte, nu doar competiții sportive.
„(Apropo de săli polivalente și de acustica lor), eu am fost în două săli. În una am cîntat, la Rîmnicu Vîlcea, în `93, am fost la festival. Era o sală cu 2.000-3.000 de locuri. Și am mai fost în `95, cred, la Sala Polivalentă din București, cînd a venit Iron Maiden. Și eram undeva destul de sus, am crezut că îmi cade tavanul în cap și se duce tencuiala, și că se duc tribunele… (Erau wați acolo) și era un haos… Este foarte greu, foarte complicat să rezolvi acustica într-o sală de genul acesta, pentru că ai nevoie de lumină naturală, trebuie geamuri, sălile sînt înalte, trebuie puse boxe pe ici, pe colo… Cea mai tare sală – am citit și chiar am și fost la fața locului să mă documentez – <Royal Albert Hall>, care are cupola aia mare de sticlă. Are o arhitectură victoriană, sala foarte frumoasă, foarte cochetă, dar avea o problemă: aproape jumătate de secundă avea ecou, iar cei care stăteau sus nu înțelegeau foarte bine ce cîntă <tovarășii> de pe scenă. Acolo cerința a fost – cam 40 de ani s-au chinuit să rezolve problema aceasta – să păstreze lumina naturală. Atunci au venit japonezii, care au pus un fel de mușuroaie textile, transparente, de diferite dimensiuni și la diferite înălțimi față de tavan și au redus la 0,03 secunde delay-ul, ecoul din sala respectivă.
Se țin acolo aproximativ 300 de concerte pe an. Și nu numai concerte. Eu am fost doar în vizită și era o englezoaică din asta de 2 metri, cu nasul ascuțit, de aia care înghițise mătura dimineață și, pe pereți, din metru în metru, pe culoare, sînt poze din diferite concerte. Iar eu spuneam <ăsta îl am, Deep Purple îl am, Led Zeppelin îl am, Clapton îl am>, iar la un moment dat, englezoaica se întoarce și îmi zice <să știți că avem și concerte de muzică clasică aici>. Da. 5.000 și ceva de locuri sînt acolo. Lojele, de exemplu, sînt pe viață, iar dacă nu vii la concert te sună… Este cineva care se ocupă de tine și te întreabă la ce concerte participi în luna respectivă, în cazul în care nu vii să dea loja altcuiva, pentru că există cereri. Sînt două reguli de bază acolo: nu ai voie să mănînci în sală și nu ai voie, culmea, în lojă, să dansezi, pentru siguranță, probabil, deși lucrurile stau foarte bine din punct de vedere al construcției. A fost frumos la <Royal Albert Hall>.
Fusese un concert pentru Nelson Mandela atunci și, evident, nu i-a zis nimeni: <nu ai voie să dansezi>. Ce să vezi? Cînd s-a cîntat o piesă mai de-a lui, omul s-a ridicat în picioare și a început să dea din mîini, din costum, din cravată, din tot ce avea… Era în lojă cu Regina Angliei, cu Elisabeta, care, foarte politicos, s-a ridicat în picioare și nu a dansat, ci doar a aplaudat în ritmul muzicii ca să salveze situația. Altfel, în mod normal, ar fi trebuit ca bodyguarzii să-l scoată pe Nelson Mandela de acolo.
Tot acel orășel, că este, practic, un orășel, este construit de Regina Victoria și Prințul Albert într-un anumit stil arhitectonic, acolo este și <Royal College of Arts>, <Royal Albert Hall> este în mijlocul acestui cartier care ține de <Conservatorul> lor sau <Școala de Arte>. Și-s foarte multe facultăți acolo și toată atmosfera de acolo te îmbie spre artă. Eu recunosc faptul că sunt fan Londra și mie îmi place foarte, foarte, foarte mult orașul ăla. Sînt foarte multe locuri frumoase, dar Londra mi-a intrat mie în suflet”. Organizatorul Suceava Blues Festival – ”Fani Adumitroaie”, Bobby Stroe. (Foto: BB Belgravia)
