”Pentru mine există aceste două sărbători: Nașterea și Învierea, pe care aproape întotdeauna le sărbătoresc acasă. Chiar și cînd eram plecat prin Africa sau pe unde am mai lucrat eu făceam în așa fel încît în această perioadă să fiu acasă. Nu plec nici la mare, nici la munte, nici la 1 Mai, pentru că pentru mine au valoare deosebită, spirituală în primul rînd, merg la biserică. Fac asta de mult timp, înainte de a intra în politică. Este o chestiune personală, o trăire sufletească, așa am fost crescut și rămîn consecvent.
În Sudan, în Khartoum, era o biserică ortodoxă greacă. Am prins un Paște și în Sudan la Khartoum, paradoxal într-o țară majoritar musulmană unde era Sharia, legea musulmană în funcțiune. Exista o biserică ortodoxă greacă. Unde veneau destul de mulți. Erau greci mulți, erau etiopieni care veneau acolo și mergeam și noi. În rest, în Afganistan sau în Libia nu erau biserici. Dar știți, din bagajul unui bun creștin nu lipsește niciodată o carte de rugăciuni, așa că un acatist al Mîntuitorului, se putea face la o lumînare aprinsă.
În Bosnia am fost ca militar MApN, în celelalte țări am fost ca ofițer SPP sub mandat ONU, eram un contingent mic de 12 oameni. Nu era preot militar cu noi. În Sudan era și o biserică etiopiană, cei din Etiopia, știți că și ei sînt creștini ortodocși. Era o biserică greacă și nu existau bețe în roate, repercusiuni din partea autorităților atîta timp cît oamenii respectau legile țării. Era fără alcool. Alcool nu se găsea în Khartoum, fără dansuri, muzici ziua, noaptea tîrziu, erau terase unde te puteai întîlni, dar fără băuturi. Pe piața neagră sigur se mai găsea cîte ceva, dar vreau să vă spun că o sticlă de whisky, cum spuneam noi de ăla făcut pe vapor, era undeva la 200 de dolari. În primul rînd că era scumpă, în al doilea rînd era de foarte proastă calitate și atunci mai bine rămîneai la apă, la fresh-uri, aveau niște fresh-uri extraordinare din fructe.
Acolo am prins într-o zi 50 de grade. Apa în piscină la un hotel unde mai mergeam în timpul liber avea vreo 32 de grade, dacă îmi aduc bine aminte. Deci vă dați seama că era foarte cald. În schimb, era cumva suportabil pentru că umiditatea era foarte scăzută.
În Sudan ploua foarte rar, nu era nici măcar ca în Sudanul de Sud, să spunem, unde am fost. Unde era șase luni „dry season”, sezonul uscat, și cam șase luni \”rainy season”, sezonul ploios, în care ploua foarte mult, dar cele șase-șapte luni nu ploua absolut deloc.
În Khartoum sezonul ploios era mult mai scurt. Erau niște ploi ocazionale într-o anumită perioadă a anului.
Eu îi numesc extremiști și pe ăștia care duc credința lor la extrem, adică și Biblia Ortodoxă, și Coranul. Să știți, eu am trăit mult printre musulmani și am vorbit cu musulmani care au citit Coranul din scoarță în scoarță și care îl respectă. În Coran nu se face referire la a oprima pe cei – cel puțin așa mi-au spus ei și înclin să-i cred că erau oameni citiți, educați – de alte credințe. Jihadul, acel război sfînt de care se folosesc unii pentru a justifica anumite activități, credeți-mă că este foarte restrictiv ca și soluție, doar în ultimă instanță, atunci cînd credința lor le este pusă în pericol sau amenințată. Nu să te duci să ataci tu pe cineva, să săvîrșești un atentat terorist și să-l justifici prin Coran.
Mai este o chestiune la fel, pe care am aflat-o în Libia, unde datorită apropierii de Europa erau mulți libieni foarte citiți, mai educați, și într-o zi țin minte un șofer libian care lucra cu noi la ONU era supărat, așa, revoltat. L-am întrebat ce e cu el și îmi spune că a avut o discuție aseară cu fiul lui care fusese la moschee, el n-a putut să meargă pentru că lucra, avea un program mai lung cu noi, că nu aveam opt ore, noi, acolo de serviciu, și venind copilul, un puști la vreo 6-7 ani, a început să-l întrebe pe tatăl lui, șoferul care lucra cu noi, despre Jihad, despre Sacrificiu. El era foarte supărat pe imam. Și aici vreau să ajung – în lumea arabă există mulți analfabeți, oameni care nu știu să citească și atunci ei învață Coranul din ceea ce li se propovăduiește de către imam. Iar imam-ul de multe ori transformă această interpretare a Coranului într-o manipulare. De aceea apar acei extremiști care spun că în Coran scrie așa ceva, dar de fapt ei nu l-au citit, ei nu știu. Și acel imam începuse să propovăduiască astfel de idei și în rîndul copiilor, al tinerilor. La șase ani copilul încă nu știe să citească limba arabă.
Plus că în societatea lor imam-ul este un om foarte respectat, foarte credibil, și se întâmplă lucruri de genul ăsta cînd tineri sau, repet, adulți care nu știu să citească iau de bun fără a judeca, fără a trece prin filtrul propriei minți ceea ce li se propovăduiește la moschee. Senatorul PSD de Suceava George Mîndruță a fost militar de carieră 21 de ani și a fost în teatrele de operațiuni din Sudanul de Sud, Afganistan, Libia și Bosnia-Herțegovina.